Scurtimea timpului veșnic. Poezie

Din nou n-am timp, să cînt, s-admir,

Să tai, să sparg Cerul albastru,

Să mă închin, să scriu, să bucur,

Să-mi pipăie mintea Iconostasul!

 

Și vina parcă n-o port eu,

O-mpart cu timpul ce mi-i dat,

Ba spun că el, chiar, timpul meu,

Este de toate vinovat!

 

M-aude și îmi zice bunul meu învățător, 

Bătrîn din fire în ale-nțelepciunii,

,,Timpul ți-e cel mai fidel împreună-călător,

Și frate bun al rațiunii!

 

Timpul n-alungă nici n-adună,

Prietenii din viața ta,

El niciodată n-o spună,

Ce taine, vise n-ai avea!

 

Nici ură timpul nu împarte,

Nici dragoste, credință sau virtute,

Timpul e al tău dar e departe,

Să-ți schimbe drumul desenat în minte!

 

Timpul nu vinde nici nu cumpără,

El nu alege ce e rău sau ce e bun,

Timpul pe nimeni nu se supără

Și nu te face înțelept și nici nebun!”

 

E viața ta, iubite cititor,

Și tot depinde doar de tine!

Numai faptele tale, personale,

îți devin croitor,

Pentru viitorul tău: de azi și de mîne!

 

preot Nicolai Boian

 

 

Distribuie! Fii de folos și pentru alții!

Share to Google Plus
Share to LiveJournal
Share to MyWorld
Share to Odnoklassniki
Share to Yandex

You may also like...

Lasă un răspuns

Войти с помощью: 

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Anti-spam: complete the taskWordPress CAPTCHA


%d blogeri au apreciat: