Înainte de a fi judecat, rog să fiu înțeles
Fiecare om poartă în suflet o poveste pe care ceilalți nu o văd. Un zâmbet poate ascunde oboseală, o tăcere poate ascunde durere, iar o reacție rece poate veni dintr-o luptă interioară despre care nimeni nu știe nimic.
Așa cum un trecător nu îți cunoaște trăirile și durerile tale, așa tu nu le știi pe ale lui. Sau ale vecinului; sau ale prietenului. Înainte de a fi acuzat de ceva, învinuit pentru ceva, judecat pentru ceva, vă rog mai întâi să fiu înțeles, în tot contextul! Într-un ansamblu general și nu personal!
De cele mai multe ori, oamenii judecă repede. Privesc doar o clipă sau o scenă din viața cuiva și cred că au înțeles tot. Dealtfel, fiecare vede ceea ce dorește. Dar adevărul este că nimeni nu știe ce se află în adâncul sufletului; câte nopți nedormite, câte dezamăgiri, câte lacrimi stau în spatele unui om sau poveri în spate. Cîtă muncă, cîtă rugăciune, cîtă nădejde în Dumneze, cîte lupte de a rămâne bun. Nu știm contextul istoriei, împrejurările, o posibilă constrîngere sau lipsă de cunoștință pentru o anumită faptă, cuvânt, dar judecăm!
Unii devin distanți pentru că au fost răniți. Alții par puternici doar pentru că au fost obligați să reziste. Uneori, omul care pare cel mai rece este exact omul care a avut cea mai mare nevoie de iubire și înțelegere.
Nu se cere de a fi perfecți. Nu se dorește admirație. Se cere doar ca omul să fie înțeles înainte de a fi condamnat. Pentru că atunci cînd judeci: condamni omul. Iar aceasta este un rezultat al mândriei. Atunci când cineva îți înțelege durerea, începe să te privească altfel. Cu mai multă răbdare. Cu mai multă blândețe.
Oamenii nu au nevoie mereu de critici. Oamenii au nevoie doar de cineva care să îi întrebe sincer: „Ești bine?” Și nu doar să te întrebe, dar mai ales, să-ți asculte răspunsul. Sunt mulți care te întreabă, dar să-ți asculte răspunsul, să te asculte cu răbdare și liniște, sunt foarte puțini. Foarte puțini.
Într-o lume în care toți se grăbesc să judece, a înțelege pe cineva a devenit o formă rară de bunătate. A fi înțelegător este și o manifestare a sufletului puternic. A nu judeca, dar a fi înțelegător, înseamnă a-ți vedea și greșeala ta, trecută sau eventuală. În pateric scrie: ,,Doamne, astăzi a greșit el, mâine poate eu!”
Prietene, nu judeca niciodată un om fără să îi cunoști povestea. Fiecare duce o luptă pe care ceilalți nu o văd.
Mai puțină judecată și mai multă înțelegere pot schimba o viață. Toate sunt în Mâna Domnului!
Preot Nicolai Boian
