10 gânduri de Paștele Blajinilor
1. Pomenirea morților este o dovadă a credinței noastre în Viața de după moarte, în existența sufletului, în Înviere.
2. Pomenirea morților este credință în milostenie, care săvârșită din dragoste, ajunge în formă de dragoste la Dumnezeu. Domnul, primește jertfa curată, din dragoste și trimite mângâiere sufletelor.
3. Dumnezeul nostru este Dumnezeul celor vii. Toți suntem vii, cei de aici și cei din morminte, prin Dumnezeu, Care este Viața.
4. Rugăciunea este puntea de unire dintre toate lumile, formă de recunoștință și unire cu Dumnezeu, Care este Viața.
5. Cimitirul trebuie tot anul împrejur să fie îngrijit, nu doar de Blajini, ca un semn al credinței permanente.
6. În cimitir sunt mulți sfinți necunoscuți.
7. Rugăciunea preotului care o face în cimitir, sau la mormînt, de Blajini sau cu altă ocazie, este doar o flacără din un tot întreg, din întreaga Rugăciune a Bisericii care se face zilnic pentru cei răposați. Preotul se roagă la fiecare Sfîntă Liturghie pentru iertarea păcatelor și odihna celor mutați la cele veșnice.
8. Nu este corect să spunem despre o persoană decedată: ,,a trecut în neființă”. Este o afirmație ateistă.
9. Sufletul se întoarce de unde a venit, de la Dumnezeu.
Veșnicia sufletului plecat de pe pămînt, este o continuare a stării vieții pământești. Axa principală este Dumnezeu. Pentru unii prezența lui Dumnezeu este bucurie, pentru alții, aceeași prezența este chin și foc mistuitor.
10. În orice zi a anului, ajuns la mormântul unei persoane, spunem ,,Hristos a înviat!” și cîntam, ,,Hristos a înviat din morți, cu moartea pe moarte călcând, și celor din morminte, viață dăruindu-le!”
preot Nicolai Boian
