Sfîntul pe care l-am cunoscut: Schiarhimandritul Dimitrie (Șevchenik) – stareț și conducător de cor al Lavrei Poceaev

Date biografice:[1]

• S-a născut la 2 iunie 1926 în satul Verenceanka (regiunea Cernăuți).[2]
• La vârsta de 13 ani a intrat ca frate la Mănăstirea Kreshchatik din Bucovina.
• A fost tuns în monahism cu numele Damian.
• După închiderea mănăstirii de către autoritățile sovietice în 1959, s-a mutat la Lavra Poceaev.
• La Poceaev a îndeplinit mulți ani ascultarea de tipicar (уставщик) și dirijor/regent al corului (регент), fiind cunoscut pentru păstrarea tradiției liturgice și a cântării bisericești.[3]
• A fost considerat unul dintre cei mai respectați stareți ai Lavrei.
• A trecut la Domnul la 12 iunie 2005, la vârsta de 79 de ani.[4]

Pe Schiarhimandritul Dimitrie (Șevchenik) l-am cunoscut cînd eram copil. Deseori, în special vara, mergeam în pelerinaj cu părinții și creștini din sat la mănăstirea Poceaev. Un bătrînel nu tare înalt, cu barba alba, cu epitrahilul pe grumaz, exact ca în imaginația omului cum ar trebuie să arate un sfânt: blînd dar și sever pentru Dumnezeu, luminos la chip, ca rezultat al păcii interioare și prezenței Duhului Sfânt.

Părintele Dimitrie a fost una dintre personalitățile duhovnicești marcante ale Lavrei Adormirii Maicii Domnului de la Poceaev, fiind cunoscut atât pentru viața sa ascetică, cât și pentru slujirea sa îndelungată ca dirijor al corului mănăstirii.

S-a născut la 2 iunie 1926 în satul Verenceanka din regiunea Cernăuți. Încă din copilărie a fost atras de viața monahală și de frumusețea slujbelor bisericești. La numai treisprezece ani a intrat ca frate la Mănăstirea Kreshchatik din Bucovina, unde a primit primele îndrumări duhovnicești și a învățat rânduiala vieții monahale.

În această mănăstire a fost tuns în monahism cu numele Damian și mai târziu a fost hirotonit ieromonah. După închiderea mănăstirii de către autoritățile sovietice în anul 1959, părintele s-a mutat la Lavra Poceaev, unde avea să-și petreacă cea mai mare parte a vieții sale monahale.

În Lavră a îndeplinit ascultarea de tipicar și conducător de cor. Datorită pregătirii sale muzicale și a dragostei pentru cultul ortodox, el a contribuit la păstrarea și dezvoltarea tradiției cântării bisericești poceaeviene. Sub îndrumarea sa, corul mănăstirii a devenit cunoscut pentru interpretarea profundă și solemnă a cântărilor liturgice. Pe atunci erau casete și la fiecare pelerinaj la Poceaev, achiziționam o nouă casetă.

Deși nu este o minune în sens strict, frații Lavrei mărturiseau că sub conducerea sa corul monahal a atins un nivel excepțional de interpretare a cântărilor bisericești. Această transformare era văzută de mulți ca rodul vieții sale de rugăciune și al disciplinei duhovnicești pe care o insufla cântăreților. Un martor povestește că odată corul, care se afla sus, în balconul catedralei, ceva a greșit în tonalități și nu cînta destul de bine. Nu se puteau corecta din mai multe încercări. Atunci părintele Dimitire care era jos pentru spovedanie, a privit în partea corului, a ridicat mîna și a dirijat; corul îndată s-a corectat. Între părintele și cor nu era contact vizual.

Pe lângă activitatea sa muzicală, părintele Dimitrie a fost apreciat ca un stareț experimentat și un îndrumător duhovnicesc. Numeroși monahi și pelerini veneau la el pentru sfat, mângâiere și întărire sufletească.

Un motiv special de atunci pentru noi pentru plecarea la mănăstirea era și spovedania la părintele, pentru că el era Duhovnic de familie. Mereu era rînd mare la spovedanie. Putea să stea și toată ziua în biserică pentru mărturisire. O spovedanie dura mult, cu sudori, cu lacrimi, cu schimbarea omului, pentru că oamenii nu doar își mărturiseau păcatele, dar cerea sfaturi pentru momentele cele mai importante ale vieții.

Părintele avea darul înainte-vederii și al cunoașterii sufletului. Avea puterea să pătrundă în adîncul sufletului. Dumnezeu îi descoperea toate, iar el lucra pentru binele omului.

Mulți pelerini mărturiseau că părintele Dimitrie le răspundea la întrebări înainte ca ei să le pună și le descoperea problemele sufletești fără să le fi auzit anterior. Din acest motiv, în 1995 conducerea Lavrei i-a încredințat oficial îndrumarea duhovnicească a pelerinilor. Era căutat nu numai de oameni simpli, ci și de artiști și intelectuali, depreoți și de credincioși.

În mod concret, părinților mei, preot Andrei și preoteasa Parascheva Boian, multor persoane dintre rude dar și din pelerini, părintele Dimitrie le-a făcut foarte multe proorocii și vindecări.

Vă voi povesti cîteva pe care le-am auzit sau la care am fost martor, în perioada 1990-2005.

Într-un pelerinaj unul din călători întreba tot drumul, ,,Altă mănăstire mai aproape nu a-ți găsit?” La intrarea în mănăstire suntem întimpinați de părintele Dimitrie și prima întrebare ne-o pune: ,,Altă mănăstire mai aproape nu a-ți găsit?”

Cînd a plecat pentru prima dată la mănăstirea Poceaev, tata, preot tînăr, avea în gînd trei întrebări să le pună părintelui. Prima: să-și cumpere casă și mașină sau nu, a doua: să îi de-a să sărute mâna tatălui său sau nu; a trei-a: dacă să își cumpere televizor. Deasemena căuta și dorea tare carțile Filocaliei. Intră pe teritoriul mănăstirii, pentru prima dată în viață. Aici părintele Dimitrie vine la tata, îi apucă mîna strîns, o sărută și îi spune, ,,Să îi dai să sărute mîna tatălui, căci el săruta Harul lui Dumnezeu; casă încă nu îți lua, vei avea; mașină încă nu, vei lua mai tîrziu, televizorul tău este cerul; și uite aici ce căutai.” În mînă avea Filocalia. Între timp a găsit casă și amînarea cu mașina a fost pază de primejdie.

Altădată mama mea, preoteasa Parascheva era în biserică cu frămîntările ei. Părintele Dimitrie iese din altar, se duce direct la ea, nu o întreabă nimic și îi dă răspunsuri răspicate la toate întrebările din gîndul ei.

Altădată am plecat eu și cu prieten la chilia lui să luam binecuvântare. Prietenul a bătut la ușa chiliei, a fost chemat înăuntru și a intrat. Dorea să vorbească personal. Părintele nu ma văzut. Eram copil și am rămas pe sală. Am început a plînge pentru că tare doream să intru și eu. Îndată părintele m-a chemat.

Altădată un om din satul Frumușica, r. Florești, unde a fost parohia tatălui, a mers la Poceaev să se roage pentru soția lui bolnavă de cancer, care era pe moarte. Părintele Dimitrie i-a ascultat durerea, a făcut o rugăciune, i-a dat careva ierburi, și îi spune, ,,Soția ta este bine. Cînd vei ajunge acasă o vei vedea în pat mâncând semințe de floarea soarelui!” Domnul respectiv nu a crezut. Când a venit acasă toate s-au adeverit și soția lui s-a vindecat.

Altădată erau două persoane cu două Biblii în mână. Ei aveau spor care este sectantă și care autentică. Părintele Dimitrie s-a dus la ei, nu i-a întrebat nimic și le-a arătat Biblia Ortodoxă zicîndu-le, ,,Aceasta este adevărată. Să o citiți!”

În penultimul pelerinaj am fost împreună cu tata la Poceaev. Erau ceva probleme cu actele și tata i-a zis că nu va mai putea veni. Părintele Dimitrie ia zis, ,,Vei veni la înmormîntarea mea”. Așa și a fost. A plecat la mănăstire în anul 2005 la înmormîntarea părintelui, fara actele corespunzătoare și s-a întors cu bine.

Părintele Dimitrie a prezis multe întâmplări legate de familia noastră care s-au întâmplat și încă care se vor împlini.

Părintele participa cu toată obștea la rugăciunile de seară, de dimineață, dar apoi la chilie le săvîrșea sngur încă odată.

Era priceput la ierburi, recomanda să folosim tratamente naturiste. Avea o chilie simplă dar plină de căldură sufletească.

În amintirile publicate despre el se vorbește despre numeroase cazuri în care credincioșii cereau rugăciunile părintelui și mărturiseau ulterior că au primit ajutor în probleme familiale, boli sau dificultăți sufletești. 

În necrologurile publicate după moartea sa se menționează că Dumnezeu l-a înzestrat cu „diferite daruri duhovnicești” și că mulți credincioși apelau la el pentru rugăciune și sfat în situații grele. Numeroși pelerini considerau ajutorul primit după convorbirile cu el drept o lucrare a harului lui Dumnezeu prin rugăciunile bătrânului.

În mediul bisericesc din Poceaev circulă numeroase relatări despre ajutor primit după rugăciuni la mormântul său sau după pomenirea numelui său, însă mai multe minuni din viața lui dar și după plecarea la Domnul, se găsesc în cartea „Схимник” și în publicațiile Lavrei, mai puține în articole disponibile pe internet.

La 12 iunie 2005, după decenii de slujire în Lavra Poceaev, Schiarhimandritul Dimitrie a trecut la cele veșnice. Moștenirea sa continuă să fie păstrată prin amintirea vieții sale exemplare, prin ucenicii pe care i-a format și prin tradiția cântării bisericești pe care a format-o.

Pentru cei care l-au cunoscut, părintele Dimitrie rămâne un model de monah autentic, de slujitor al Bisericii și de păstrător al frumuseții liturgice ortodoxe. Viața sa a fost plină de smerenie, ascultare și rugăciune neîncetată.

În prima fotografie Preot Andrei Boian, tatăl meu împreună cu schiarhimandritul DIMITRIE,

anul 2001, chilia părintelui Dimitrie, mănăstirea Poceaev.

preot Nicolai Boian

[1] https://sedmitza.ru/text/326447.html

[2] https://www.patriarchia.ru/article/18357

[3] https://drevo-info.ru/articles/1362

[4] https://www.youtube.com/watch?v=Bi9PzWtCa4o