Prietene fii mulțumit: în virtutea credinței în Dumnezeu!
Dacă aș dori, aș găsi o mie de motive, în fiecare zi, să mulțumesc, să fiu mulțumit.
Dacă aș dori, aș găsi o mie de motive, în fiecare zi, să fiu nemulțumit.
Inima noastră se deprinde să trăiască anumite dispoziții, pe care ea le alege. ,,Cei care gândesc cele cereşti, şi nu cele pământeşti, nu trebuie să-şi stăpânească numai mânia, pofta şi celelalte patimi, ci şi tristeţea. Tristeţea ne pricinuieşte mai mari necazuri decât celelalte patimi şi trebuie să ne împotrivim ei cu bărbăţie dacă vrem să nu pierim cu desăvârşire.” (Sf. Ioan Gură de Aur) Unde este tristețe este o ispită, o încercare; este o provocare, un diavol.
Dacă hrănim mintea și inima noastră cu credința în Dumnezeu, și gîndurile care se vor naște în noi, vor fi pline de virtute: nădejde, bărbăție, curaj, mulțumire, statornicie în cele bune.
,,Să fiţi veseli! Dragă, eu ştiu ce vă spun, cu toată siguranţa, ne îndeamnă părintele Arsenie Papacioc: oricare ar fi motivul unei întristări sau al unei mâhniri, este numai de la draci! N-avem motive. Dacă îţi creează starea aceasta de agitaţie, de tristeţe, îşi face cuib satana şi-şi cloceşte ouăle; nu mai poţi iubi, nu mai poţi vedea cu perspicacitate niţel în viitor, cu raţiunea care ţi-a dat-o Dumnezeu, nu mai poţi, pentru că tu eşti trist. Adică, nu eşti în stare de nimic – o stare drăcească foarte greu de suportat. Când sunteţi trişti, gândiţi-vă la lucrul ăsta: „Stai, că este ceva drac aici’.” Şi nu acceptaţi.”
Veselia sufletească este o primavără cu flori promițătoare de roade. Veselia trupească este o apă tulbure, care agitată fiind nu te lasă să îi vezi adîncul periculos.
Veselia sănătoasă se naște din rugăciune, post, încredere în Dumnezeu. Agricultorul pune sămînța în pământ cu bucurie, dar și cu răbdare; asemeni este și postul, și rugăciunea: roadele se arată după îngrijirea concretă care o facem.
În prima rugăciune de la vecernie pe care o citește preotul, este stihul: ,,Doamne veseleşte inimile noastre, ca să ne temem de Numele Tău cel sfânt, pentru că mare eşti Tu şi lucruri minunate faci.” Inima se veselește întru frica lui Dumnezeu, pentru că ea iubește înțelepciunea. Domnul este măreț și El poartă grijă neasemuită de noi. Această credință, aduce veselie sufletească. Atunci când cerem pace, numaidecît cerem credință, fapte bune, căci din ele crește puterea sufletească.
Lauda curată adusă Domnului, umple sufletul de mîngâiere. Zice proorocul Ieremia: ,,Iar se va auzi glas de bucurie, glas de veselie, glas de mire şi glas de mireasă, glasul celor ce zic: „Slăviţi pe Domnul Savaot, că bun este Domnul, că în veac este mila Lui” şi glasul celor ce aduc jertfă de mulţumire în templul Domnului” (33, 11)
Veselia nădăjduitoare și curată în simplitatea ei, este acea limită de a nu cădea niciodată în deznădejde, pentru a ne putea ruga. Fără rugăciune nu reușim nimic. Omul cade atunci când nu se mai poate ruga.
Preot Nicolai Boian
