Dumnezeu participă la Taina Sfintei Spovedanii
La Taina Sfintei Spovedanii avem trei părți participante la taină: Dumnezeu, preotul și creștinul.
-
Dumnezeu-Sfânta Treime.
Dumnezeu lucrează deplin în Biserica Sa, Creștin Ortodoxă, Una, Sfîntă, Sobornicească și Apostolică. Nevăzut, tainic, dar Prezent și Lucrător. Omul se împărtășește din Dumnezeu prin mai multe moduri, dar în special prin Sfintele Taine, prin rugăciune, prin bunătate sfântă.
-
Preotul.
Acesta nu trebuie să fie oprit de a sluji cele sfinte. Este obligatoriu să facă parte din clerul canonic al Bisericii Ortodoxe. Este o problemă foarte mare cazul în care un preot oprit de a sluji cele sfinte de un Arhiereu canonic, săvârșește cele sfinte. Slujbele trebuie făcute de un preot canonic. Așa cum i s-a dat preotului Harul, prin punerea mâinilor de către Arhiereu, așa și se oprește de a sluji.
De asemenea preotul trebuie să manifeste capacități și virtuți. Duhovnicul este ,,psihologul” și teologul prin excelență.
Prin rugăciune, când binecuvintează, când spune formula Tainei, când învață spre mântuirea sufletească, preotul cheamă să se reverse peste credincioși Duhul Sfînt.
Duhul Sfânt, în cadrul Tainei Sfintei Spovedanii lucrează și prin cel mai păcătos preot, canonic, pentru credincios. Dar este important cât poate lucra și preotul, ca să pregătească omul de a primi darurile lui Dumnezeu. Pentru a reuși această lucrare extraordinar de dificilă, este numaidecât nevoie de ajutorul lui Dumnezeu și de sfințenia vieții preotului.
Preotul contemporan este chemat să dețină calități enciclopedice, abilități de comunicare, cunoștințe despre psihologia omului și numaidecât viață curată și rugăciune. Prin rugăciune se valorifică toate calitățile și virtuțile. Rugăciunea suplinește lipsurile. Rugăciunea înțelepțește, luminează, îndreaptă.
Preotul nu trebuie să fie nepăsător la lucrarea pe care o face. El trebuie să depună eforturi personale pentru fiii lui duhovnicești, pentru creștinii pe care îi îndrumă: să se roage pentru ei, să le cunoască pornirile sufletești, înclinațiile, pentru a le putea oferi sfatul și canonul potrivit. De aceea și creștinul este normal să se spovedească la același duhovnic: sincer, complet, des, în mod fizic, sub epitrahil.
Preotul trebuie să citească predici, cuvinte de învățătură creștină, să crească personal în desăvârșirea sufletească prin curățire de păcate, prin rugăciune și smerenie.
În același timp, preotul nu se poate baza doar pe cunoștințe cîștigate prin facultăți sau din cărți. Experiența vieții lui, a vieții duhovnicești, de familie și personale; dorința curată și necoruptă de a conduce spre Dumnezeu, ajută preotul în misiunea eshatologică. Dar fără darul Sfântului Duh, nu există duhovnic bun, nu există Taine, nu există iertare de păcate, nu există mântuire.
-
Creștinul.
Se cere ca acesta să fie pregătit pentru a se spovedi, conștient că este în fața lui Dumnezeu, cu încredere în preotul pe care l-a ales, de care să asculte sfatul referitor pentru mântuirea sufletească. Creștinul trebuie și el să se roagă Domnului înainte de spovedanie pentru ca Dumnezeu să lumineze pe preot pentru sfat bun. Să se roagă și pentru el, personal, pentru a putea, fără să ascundă ceva, să-și mărturisească toate păcatele.
Creștinul să vină la spovedanie seara la vecernie sau în alt timp, în afara Sfintei Liturghii, în așa fel, încât să aibă posibilitatea să facă mărturisirea fără grabă.
Spovedania se face cu sinceritate deplină, cu părere de rău, fără îndreptățire de sine sau cârtire, fără învinuire pe alții, cu dorință puternică de a nu mai repeta păcatul săvârșit. Se cere canon, ca dovadă a recunoașterii păcatului, adică a vredniciei de a fi pedepsit. Având canon, omul se pune cu toată încrederea sub Voia lui Dumnezeu.
Paradoxal, cel care se consideră cel mai nevrednic și păcătos în fața lui Dumnezeu, este primit la Împărtășanie, este miluit de Bunul Dumnezeu, iertat, umplut de bucurie, pace și putere sufletească.
Sf. Ioan Gură de Aur ne spune în felul următor: ,,Ai păcătuit? Vino la biserică, deoarece aici este medicul, nu judecătorul. Aici omul nu este investigat, ci primește iertarea păcatelor.”
De la o spovedanie făcută corectă, omul pleacă cu bucurie deplină. Dacă rămâne un pic de amărăciune în bucuria spovedaniei, asta înseamnă că trebuie de îndeplinit canonul și de luptat cu păcatul înrădăcinat, astfel ca bucuria să fie deplină, pentru că Hristos dă viață, viață din belșug. (Ioan 10, 10)
Preot Nicolai Boian
