Loc lui Dumnezeu

Oamenii au nevoie de Dumnezeu, dar cu părere de rău se întreabă: ,,oare chiar să-L amestece pe Dumnezeu în toate treburile și acțiunile? Când merg la piață, cu mașina, în case, pentru educarea copiilor, în familie, în călătorii, să-L ia și pe Dumnezeu?”

Oamenii au nevoie de Dumnezeu, dar El să aibă locul Lui, să nu încurce cumva. Și, știm foarte bine că Dumnezeu poate încurca doar celui care dorește sî păcătuiască. Mulți oameni Îl pun pe Dumnezeu undeva deoparte, în colț, într-un loc anumit, în așa fel încît dacă vor avea nevoie atunci să apeleze, nu chiar în fiecare clipă, în fiecare zi sau măcar în fiecare Duminică! Cînd vor avea nevoie de Dumnezeu vor striga la El, în nevoi, necazuri, ispite, greutăți, boli, probleme de serviciu sau probleme cu copiii și apoi … îl pun pe Dumnezeu înapoi, la locul Lui! După ce ajută, sau cînd este bine, oamenii nu au nevoie de Dumnezeu.Uită.

Oamenii cred în Dumnezeu, dar ei cred că este mai bine și  confortabil ca Dumnezeu să stea în colțul prăfuit al sufletului fiind scos la nevoie ca cheia de la casa cea mare.

Dragi cititori, cum v-ați simți Dvs în asemenea cazuri, să fiți sunat numai pentru a fi folosit, numai pentru cerințe și din an în an ?

Dumnezeu nostru ,,Unul” este, și numai Lui se cuvine cinste deosebită, adorare, închinăciune. Dumnezeul nostru este foarte iubitor, dar este un Dumnezeu gelos, care nu acceptă alți Dumnezei, așa cum a vorbit prin primele 4 porunci din cele 10, date oamenilor:

1. Porunca întîia este aceasta: “Eu sunt Domnul Dumnezeul tau. Să nu ai alți dumnezei afară de Mine!”
2. “Să nu-ți faci chip cioplit și nici asemănare a vreunui lucru din cîte sunt în cer, sus, și din cîte sunt pe pămînt, jos, și din cîte sunt în apele de sub pămînt! Să nu te închini lor, nici să le slujeşti, că Eu, Domnul Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu zelos, care pedepsesc pe copii pentru vina părinţilor ce Mă urăsc pe Mine, până la al treilea şi al patrulea neam. Şi Mă milostivesc până la al miilea neam către cei ce Mă iubesc şi păzesc poruncile Mele.
3. Să nu iei numele Domnului Dumnezeului tău în deşert, că nu va lăsa Domnul nepedepsit pe cel ce ia în deşert numele Lui.
4. Adu-ţi aminte de ziua odihnei, ca să o sfinţeşti. Lucrează şase zile şi-ţi fă în acelea toate treburile tale, Iar ziua a şaptea este odihna Domnului Dumnezeului tău: să nu faci în acea zi nici un lucru: nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici sluga ta, nici slujnica ta, nici boul tău, nici asinul tău, nici orice dobitoc al tău, nici străinul care rămâne la tine.

(Cartea ,,Ieșirea” din Vechiul Testament, cap. 20)

Împotriva acestor porunci greșește:

1. Cel ce se închină la idoli; (bani, idealuri muritoare, bogății, mîndrie, statui, natură, fenomene, personalități contemporane sau istorice)
2. Cel ce, cu știință și voință crede altfel decît învață Sfînta noastra Biserică Ortodoxă, adică ereticii;
3. Cel ce se leapădă de învățătura creștină (apostații, lepădații);
4. Cel ce nu asculta de rînduielile bisericești cuprinse în canoanele Sfintei noastre Biserici (schismaticii, care se rup de unitatea Bisericii Ortodoxe);
5. Cel ce e stăpînit de credințe deșarte (superstiții, zodii) și aleargă la tot felul de descîntece, vrăjitorii, chemarea spiritelor celor morți și alte lucruri de felul acesta;
6. Cel ce este stapanit de nadejdea greșită că, oricît ar păcătui, Dumnezeu îl va ierta, căci El este bun, precum și cel ce pierde nădejdea că Dumnezeu îl mai poate ierta vreodată pentru păcatele făcute și de aceea nu se mai ostenește pe calea binelui;
7. Cel ce se iubește pe sine mai mult decît pe Dumnezeu.

(Catehismul Ortodox)

Dragi cititori, Dumnezeu cere o inimă simplă și iubitoare, credincioasă și fidelă, nepărtinitoare și curată. O inimă cu părere de rău pentru greșeli și cu dorință de a se schimba spre bine! În această inimă, mică dar care se împarte de dragoste și jertfă întregii lumi, iată aici își face loc Dumnezeu!