Dragostea adevărată este lucrătoare

Dragostea adevărată nu rămâne nemișcată. Ea devine lucrare. Așa cum credința fără fapte moartă este (Iacov 2, 17), așa iubirea care rămâne doar la partea teoretică nu aduce fericire și bucurie. A iubi înseamnă a semăna pace, bucurie, iertare, ajutor. Acestea se fac în mod concret, cu înțelepciune, binevoitor, mereu. ,,Iubirea pe toate le înţelege şi se jertfeşte pe sine. Sufletul se împotriveşte tuturor celor ce se fac din constrângere. Iubirea atrage harul lui Dumnezeu.” (Sf. Porfirie Capsocalivitul)Adevărata dragoste este lucrare în Duhul Sfânt. Cu ajutorul Harului dumnezeiesc, oamenii Îl iubesc pe Dumnezeu. De dragul lui Hristos oamenii se iubesc cu dragoste creștină. Cu ajutorul Harului dumnezeiesc, dragostea în familie devine deplină. Fără Dumnezeu, ceea ce numim noi dragoste, iubire: este doar pasiune, interes, atracție, ocupație. Viața fără iubire lipsită de Dumnezeu este nesigură, plictisitoare, opacă. Iar iubirea creștină este inepuizabilă în lucrarea ei de a aduce bucurie, pace și Har.

Dragostea se învață prin rugăciune. Dragostea se manifestă și se desăvârșește prin împlinirea Sfintei Evanghelii. Iisus Hristos spune: ,,Cel ce are poruncile Mele şi le păzeşte, acela este care Mă iubeşte;

Dacă Mă iubeşte cineva, va păzi cuvântul Meu, şi Tatăl Meu îl va iubi, şi vom veni la el şi vom face locaş la el.

Cel ce nu Mă iubeşte nu păzeşte cuvintele Mele. Dar cuvântul pe care îl auziţi nu este al Meu, ci al Tatălui care M-a trimis. (Ioan 14, 21, 23-24)

Cel care iubește depune eforturi să ajute omul. Prin rugăciune, prin sfat, prin mângâiere, încurajare, iertare, prin dăruire.

Preot Nicolai Boian