Ține postul, și postul te va ține pe tine
Postul – cheia trezviei sufletului: despre rost, ispite și biruință
Postul este mai mult decât o simplă rânduială alimentară sau o tradiție bisericească: este un drum de pocăință, de curățire și de apropiere de Dumnezeu. Trupul și sufletul, înfrânate de patimi, au nevoie de o curățire conștientă și ritmică – iar postul tocmai această lucrare o săvârșește: ne învață stăpânirea de sine și smerenia.
Ce este postul și de ce este esențial în viața creștinului
Sfântul Ioan Gură de Aur spunea: „Postul este mama sănătății sufletului”. El nu este doar o abținere de la alimente de origine animală, ci mai ales o înfrânare de la păcate – de la gânduri necurate, vorbe goale, mânie, judecată sau lene duhovnicească.
Postul ne eliberează de greutatea trupului și de zgomotul lumii, creând loc pentru harul lui Dumnezeu în inima noastră. Așa cum ogorul trebuie curățat de buruieni pentru a aduce rod, tot așa sufletul, prin post, se face primitor de roadă duhovnicească: rugăciune vie, milostenie sinceră, luminare a minții.
Pericolele abaterilor „mici” din post
Mulți cred că dacă încalcă puțin postul – „o gustare mică”, „o zi uitată”, „o vorbă necuviincioasă” – nu este mare lucru. Dar tocmai din aceste mici neatenții se nasc obiceiuri rele. O scăpare nesocotită devine justificare, apoi obișnuință. Astfel, încet-încet, se destramă atenția duhovnicească, iar postul devine o formă fără putere.
Sfântul Paisie Aghioritul avertiza: „Diavolul nu vine brusc cu păcate mari, ci cu atrageri mici”. Diavolul știe că sufletul nu cade dintr-o dată, ci prin multe cedări mici. De aceea, chiar și o neînfrânare ușoară trebuie adusă în lumină, cu sinceritate și pocăință.
Cum să ținem postul cu folos și statornicie
- Pregătirea minții și a inimii
Postul trebuie început cu rugăciune și conștientizare. Nu intrăm în post doar „pentru că a venit rândul”, ci pentru că vrem o curățire și o apropiere de Dumnezeu. Dacă nu pornim cu acest gând, ne va fi greu să rămânem statornici.
- Spovedania sinceră, începutul postului
O inimă împovărată de păcate nu poate gusta bucuria postului. Spovedania sinceră aduce pace, luminare și întărire în lupta cu ispitele.
- Rugăciunea zilnică, arma cea mai puternică
Fără rugăciune, postul devine dietă. Rugăciunea face legătura cu Dumnezeu, ne dă tărie când trupul slăbește și ne luminează când mintea se tulbură.
- Evitarea exagerărilor și a formalismului
Postul nu este o competiție alimentară. Nu contează dacă mâncăm numai salată sau bem doar apă – ci dacă inima noastră se smerește, dacă ne curățim de mândrie, egoism și răceală față de aproapele.
- Milostenia – postul dragostei
Fără milostenie, postul este sterp. Să oferim timp, atenție, sprijin celor din jur. Postul ne cere nu doar să ne abținem, ci să ne dăruim.
- Sfatul duhovnicului – direcție în postire
Nu toate sufletele au aceeași putere. Bătrânii, bolnavii, femeile însărcinate sau cei în slăbiciuni pot primi binecuvântare pentru o postire adaptată. Dar și această „pogorâre” trebuie făcută cu blagoslovenie, nu din comoditate.
Ține postul, și postul te va ține pe tine
Postul este și armă, și doctorie. Este și jug, dar și izbăvire. În el ne smerim, dar ne și întărim. Cei care au ținut posturile cu inima curată știu: harul vine nevăzut, dar puternic. Vine liniștea, vine pacea, vine lacrima curată.
Să nu ne temem de post, nici de greutățile lui. Să ne temem mai degrabă de viața fără post – fără rânduială, fără trezvie, fără Dumnezeu. Căci postul nu este o povară, ci un dar – o scară către Înviere.
Preot Nicolai Boian
