Regina ploaie liniștit coboară

Regina ploaie liniștit coboară

Și te îndeamnă ca să vezi,

Ce-ți face sufletul ca să tresară,

Și liniștea ce trebuie s-o-nveți!

Îmi place ploaia, s-o privesc îngîndurat,

Răspund cu fermitate la a ei chemare,

Mă domolesc, încet, treptat

Și pacea las în suflet, ca să mă măsoare!

E parcă uit de tot,

Mi-aduc aminte doar de mine,

Și nu mai vreau nimic să pot,

Nu-mi trebuie nici ce mi se cuvine!

Tăcerea spune mai adînc, apăsător,

Dezvăluie din tainele neînțelese,

Descoperi că ești un simplu călător,

Dar ținta foarte mare-ți este!

Plouă încet, în șoaptă de gînd însingurat,

…Și totuși nu ești singur: faci parte din întreg;

Se leagă Cerul de Pămînt, în lung și-n lat,

Și îți aduci aminte că, nu ești fiul vitreg!

Dar fiul cel adevărat!

preot Nicolai Boian