Intrarea în Biserică a Maicii Domnului – Biserică a lui Dumnezeu
Sărbătoarea Intrării în Biserică a Maicii Domnului ne așază în fața unuia dintre cele mai tainice și luminoase adevăruri ale mântuirii: aceea că însăși Fecioara, care avea să devină Născătoare de Dumnezeu, intră în templu ca o Biserică vie, pregătită de Dumnezeu mai înainte de veci. Prin această intrare, Biserica vede împlinirea profetică a tuturor făgăduințelor și începutul iconomiei mântuirii.
Maica Domnului este Templu al Dumnezeirii. Biserica o numește pe Născătoarea de Dumnezeu „Sfânta Sfintelor” și „Chivot sfințit,” pentru că în trupul ei s-a sălășluit Cuvântul cel veșnic, Iisus Hristos. Sf. Ioan Damaschin spune: „Ea este Templul lui Dumnezeu, nu cel ridicat de oameni, ci acela în care S-a sălășluit Cel ce a făcut cerul și pământul.” Această realitate este vestită încă din Vechiul Testament la Ieșirea 25, 8: „Să-Mi facă un locaș sfânt și voi locui în mijlocul lor.” Prefigurarea Chivotului se împlinește în mod văzut în Preasfânta Fecioară.
Intrarea în Biserică este începutul sfințirii lumii. Sf. Grigorie Palama spune: „Astăzi, Fecioara intră în Sfânta Sfintelor, ca să devină ea însăși Sfânta Sfintelor pentru venirea lui Hristos.” În psalmul 44, 13 proorocul vestește această taină: „Toată slava ei, a fiicei împăratului, este înlăuntru.”
Pururea – Fecioara este cea aleasă mai înainte de veci. Intrarea ei nu este un act omenesc, ci o lucrare a proniei dumnezeiești, a Voii lui Dumnezeu plină de iubire față de noi oamenii. Voia lui Dumnezeu s-a împlinit, atunci cînd pe pămînt s-a arătat persoana cea mai curată, smerită și neprihănită.
Prin această sărbătoare Biserica privește spre momentul Întrupării, căci „la plinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Său, născut din femeie…” (Galateni 4, 4) Sf. Ioan de Kronstadt ne spune că: „Astăzi începe pe pământ lucrarea mântuirii, căci templul cel viu intră în templul de piatră pentru a deveni Maica Mântuitorului” iar Sf. Efrem Sirul ne zice: „Maria este aleasă din veac pentru ca prin ea să vină în lume Viața însăși”, căci „Dumnezeu ne-a ales în El mai înainte de întemeierea lumii.” (Epistola către Efeseni 1, 4)
În templu, Fecioara Maria crește în rugăciune, devenind vas curat pentru Întruparea Cuvântului. Ea a ajuns la curățenie și sfințenie desăvârșită. Dumnezeu ne încredințează de aceasta în Sfînta Evanghelie prin cuvîntul arhanghelului: „Bucură-te, ceea ce ești plină de har, Domnul este cu tine.” (Luca 1, 28)
Sf. Andrei Criteanul și toți sfinții părinți, aduc laudă despre Maica Domnului: „Astăzi se arată vasul cel ales, curăția cea desăvârșită în care Se va odihni Cel Preacurat.” Viața ei în templu este o liturghie neîncetată. O slujire în rugăciune, milostenie, smerenie, curăție, hărnicie, ascultare. „În Sfânta Sfintelor, Fecioara a fost asemănătoare îngerilor, hrănindu-se cu har și ducând viață liturgică în duh.” (Sf. Nicodim Aghioritul) Maica Domnului este Liturghia vie a Vechiului Testament.
Preasfînta Fecioară este puntea dintre cer și pământ, Mijlocitoarea noastră și grabnică ajutătoare. Sf. Maxim Mărturisitorul mărturisește: „Prin Fecioara, cerul și pământul s-au întâlnit, iar cele despărțite s-au unit.”
Toate proorociile Vechiului Testament se împlinesc în Fecioara Maria. Sf. Chiril al Alexandriei, definește foarte frumos, laconic dar extrem de profund scriind: „Maica Domnului este Ușa cea încuiată a profeților, care se deschide numai pentru Împăratul.” Despre aceasta găsim profeția la Iezechiel 44, 2: „Ușa aceasta va fi închisă… și numai Domnul, Dumnezeul lui Israel, va intra pe ea.”
Dragi creștini, astăzi mai învățăm o învățătură minunată și fudamentală pentru noi, creștinii care ne mîntuim: Biserica este iubită de Maica Domnului. Prin intrarea ei în templu, Biserica însăși primește început de luminare. Sf. Roman Melodul scrie în tropare: „Astăzi Biserica se împodobește cu intrarea Fecioarei, făclia luminii celei neapropiate.”
Sărbătoarea Intrării în Biserică a Maicii Domnului ne dezvăluie începutul iconomiei mântuirii. Cea care avea să devină Născătoare de Dumnezeu intră în templu nu pentru sine, ci pentru întreaga lume. În persoana ei, Dumnezeu pregătește locuința pentru Întrupare și deschide omenirii calea sfințirii.
Maica Domnului rămâne pentru totdeauna templu sfințit, pod al mântuirii și Maică a luminii, iar Biserica o preacinstește ca pe cea mai sfântă dintre făpturi, care prin intrarea Ei în templu pregătește venirea Mântuitorului Iisus Hristos.
Dragilor, să ne curățim inimile prin post, pocăință, prin rugăciune smerită și prin iubire lucrătoare, pentru ca Duhul Sfânt să-Și afle lăcaș în noi. Căci acolo unde este pace, blândețe și dor după Dumnezeu, acolo Se odihnește Mângâietorul.
Să-L chemăm cu credință, iar harul Lui să aprindă în adâncul nostru lumina care nu se stinge. Atunci Hristos Se va naște tainic în ființa noastră, prefăcând întunericul în lumină și moartea în viață. Iar noi, născuți din nou în El, vom merge pe calea adevărului, purtând în suflete bucuria cea negrăită a Împărăției Bucuriei.
Dragi creștini, să nu uităm niciodată, în nici o clipă sau situație a vieții: Maica Domnului este ocrotitoare a tuturor credincioșilor. Sf. Ioan Gură de Aur ne spune plin de nădejde: „Nimeni nu a apropiat pe oameni de Dumnezeu precum Maica Domnului, căci prin ea a venit pacea în lume.”
Preot Nicolai Boian
