Despre judecarea Bisericii

Sf. Vasile cel Mare, în sec. IV, a mers la împăratul Valens să ceară înapoierea celei mai mari biserici ortodoxe, care fuseseră dată ereticilor arieni. ,,Cinstea împăratului și înțelepciunea lui, se vede în judecata sa” a zis Sfîntul Vasile împăratului. ,,Se cuvine oare, așa să vorbești cu împăratul?” l-a întrebat atunci împăratul Valens, ,,Da, a răspuns Sf. Vasile, pentru dreptatea lui Dumnezeu se poate și să mori!” 

Era acolo și șeful-bucătar Demostene, care ținea cu arienii și îl comenta și ocăra pe Sfântul. Atunci a zis Sfântul Vasile ,,Vedem aici și pe necărturarul Demostene”. Continuînd disputa, Demostene iarăși îl ataca pe Sfântul, atunci Sf. Vasile i-a zis ,,Treaba ta, este să îți vezi de bucătărie, dar nu să fierbi dogmele Bisericii”. Atunci Demostene a plecat rușinat.

Dragi cititori, să nu judecăm Biserica[1]! Fiecare să-și caute de lucrul său! 

Biserica are putere prin prezența Duhului Sfânt. Biserica mai înseamnă și adunare nu doar clădire. Să luăm aminte: Biserica este Trupul lui Hristos. Deci este Vie.

De aceea, a judeca Sfînta Biserica înseamnă a te ridica împotriva lucrării lui Dumnezeu. Să ne amintim că Hristos Însuși a întemeiat Biserica, zicând: „Pe această piatră voi zidi Biserica Mea și porțile iadului nu o vor birui” (Matei 16, 18). Nu a zis „voi zidi o instituție omenească”, ci „Biserica Mea”, adică una sfântă, sobornicească și apostolească.

Când oamenii, cu prea puțină înțelepciune sau cu prea multă îndrăzneală, încep să judece preoții, slujbele, canoanele sau dogmele, ei nu fac decât să calce pe un drum primejdios, căci ajung să judece nu doar pe oameni, ci pe Dumnezeu Însuși, care lucrează prin acești oameni. Desigur, preoții sunt oameni, și pot greși. Dar nu omul este cel care sfințește, ci harul lui Dumnezeu. Dacă un medic greșește, nu judecăm știința medicinei. Așa și aici: să nu confundăm neputințele oamenilor cu lucrarea divină a Bisericii. Biserica nu greșește niciodată.

Cine are ochi să vadă, vede că Biserica dă viață: în ea se botează pruncii, în ea se cunună tinerii, în ea se plâng morții, în ea se sfințește timpul prin sărbători. Ea leagă cerul cu pământul prin Liturghie, prin rugăciune, prin Sfintele Taine. Fără ea, omul rămâne doar cu lumea aceasta, cu neliniștile ei și cu moartea; fără sens, fără finalitate, fără Viață.

Și atunci, cum am putea să ne așezăm în locul judecătorului? Mai bine să ne așezăm în genunchi, în tăcere, și să cerem de la Dumnezeu lumină, ca să înțelegem rostul și darul Bisericii în viața noastră.

Fraților, nu este Biserica loc de ceartă, ci de pace. Nici pricina Bisericii nu poate da ocazie de nici un fel de învinuire. Nu este loc de judecată, ci de vindecare. Nu este tribună, ci altar. Iar dacă cineva simte că ceva nu este cum trebuie, mai bine să se roage, să postească, să se smerească și să ceară îndreptare de la Domnul, nu să strige din stradă sau de pe internet. Biserica nu se folosește în nici un scop personal: ,,Nu vă amăgiţi: Dumnezeu nu Se lasă batjocorit; căci ce va semăna omul, aceea va şi secera.” (Galateni 6, 7)

O atitudine este a vorbi de fapta unui preot, și cu totul alta este ca în baza unei acțiuni ale unui preot să judeci Biserica, în totalitatea Ei. Judecarea Bisericii, indiferenet din ce motiv, nu înseamnă altceva decît o ură față de Biserică, o ură care mocnește, care răzbucnește, care se manifestă: acum sau mai tîrziu.

Să nu uităm nici cuvântul Apostolului Pavel: „Biserica este stâlpul și temelia adevărului” (1 Timotei 3, 15). Iar noi, ca mădulare ale acestui Trup, să ne purtăm cu dragoste, cu grijă și cu evlavie, căci nu suntem singuri, ci uniți în Hristos.

Așadar, să nu judecăm Biserica, ci să ne judecăm pe noi înșine. Să nu ne pierdem în gălăgie și în păreri, ci să ne întoarcem la tăcerea rugăciunii. Și atunci vom vedea, în liniștea inimii, cât de vie este Biserica, și cât de mult ne iubește Dumnezeu prin Ea. ,,Cine nu are Biserica de Mamă, nu-L are pe Dumnezeu ca Tată”. (Sf. Sfț. Mc. Ciprian, Episcop de Cartagina)

Să iubim Biserica și să venim la Ea, gata de a primi binecuvîntarea Ei!

Preot Nicolai Boian

[1] biserica (cu „b” mic) înseamnă construcție din zid și Biserica (cu „B” mare) care este comunitatea tuturor creștinilor ortodocși.