Așteptarea iernii

Un dor pe suflet prinde floare

Pe lîngă casă, mugurii așteaptă înveliți,

Mai fin ca clopoțeii, copiii strigă tare,

Se vor ca magii a fi mai vestiți!

Din vîntul sobei visul versuri scrie,

Inspiră tainele de printre gînduri,

Apolo strălucește-n materia cenușie,

Ca într-un stup albina printre trîntori!

Gerul se-ndrăgostește de pămîntul cald,

Privirile-nsetate cu dor spre Cer privesc,

Numai ce este alb, curat, inmaculat,

Ca aerul ne poate umple, golul sufletesc!

E iarnă și e doar în calendar,

Urlete mute șterg florile de gheață,

Cu nuferii zăpezii, vrem tot ce e murdar,

S-acoperim: afară și în viață!

O, veni-va iarna, ca un sol, părut străin,

Cu poale albe, lungi, din Cer trimis,

Grăine-va despre-un Mesaj deplin…

Dar: ca credința, ca minunea,

Numai de buni va fi admis!

Preot Boian Nicolai