Înainte a-ți căuta dreptate, să-ți vezi propriile păcate!
Alergăm toți după dreptate. Dorim să fim împăcați sufletește. Nu cedăm. Nu iertăm. Nu răbdăm. Gândim pe moment. Suntem limitați și nu vedem un pic mai mult decât ni se arată la primul moment. Adică gândim trupește și nu duhovnicește. Nu înțelegem ce este ispita: durere sufletească pe nedrept care trebuie răbdată. Cu credința în poruncile lui Dumnezeu putem să vedem cu ochii duhovnicești mai departe de materie, dincolo de ceea ce ni se arată în față. Să ne aducem aminte că Dumnezeu ne-a învățat să iertăm, ca și noi să primim iertare.
Odată fariseii care judecau pe semenii lor, au dorit să ucidă o femeie desfrânată. (Ev. după Ioan cap. 8) Iisus Hristos era prin preajmă. Înainte de a le da voie să îndeplinească pedeapsa conform dreptății lor, Hristos a scris cu degetul pe nisip păcatele cele tăinuite și mari ale fiecărui care se apropia să arunce piatra. Fiecare care își vedea păcatul greu, lăsa piatra ucigătoare și pleca fără să spună nimic.
Dumnezeu ne îndeamnă ca mai înainte de a judeca și de a arunca piatra, să ne aducem aminte fiecare de păcatele noastre. Chiar și atunci când avem o suferință pe pe care o considerăm pe nedrept: să răbdăm, deoarece ea este îngăduită tot pentru oarecare greșeli ale noastre care trebuie spălate prin pocăință; prin suferință. De aceea, înainte de a ne căuta dreptate, să ne aducem aminte de propriile păcate!
,,Voi să nu jigniţi pe nimeni. Când sunteţi jigniţi, smeriţi-vă şi răbdaţi în linişte. Gândiţi-vă că cel ce vă jigneşte are dreptate, fiindcă în multe privinţe suntem păcătoşi înaintea lui Dumnezeu, am făcut multe lucruri rele, pentru care am şi meritat pedeapsă.” (Sf. Luca al Crimeii)
Rabdă astăzi: ca să ți ierte păcatul de ieri. Iartă acum: ca să fii iertat și tu de cele ce ai greșit ieri și să ai binecuvântare. Înainte a-ți căuta dreptate, să-ți vezi propriile păcate!
Preot Nicolai Boian
