Dreptul de auzul rău nu se va teme. (Psalm 111, 6)

Omul cu adevărul asupra lui este cel mai puternic. El nu se îndreptățește, nu simte nevoia de a se dezvinovăți, nu se mulțumește cu jumătăți de măsură, nu învinuește pe nimeni, este iubitor de pace și fiu al timpului. El se simte curat, protejat. Omul cu adevărul deja se simte biruitor. Dacă încearcă să se apere cumva, e o forțare să molipsească de iubire. Dacă lipsește iubirea, lipsește și adevărul. Dacă nu este încrezut în adevăr, prin Harul de Sus, va începe să șovăie. În același timp, omul adăpostit sub Adevărul lui Dumnezeu, nu se va teme de fiarele minciunii care încearcă să îl sperie.

Adevărul absolut este Hristos. Cel care este legat de Hristos este legat și de Adevăr. Totul în afara lui Hristos este minciună: viață fără Hristos, politică fără Dumnezeu, familie fără Domnul, copiii fără credința hristocentrică, creștini fără Harul lui Dumnezeu, călugări fără rugăciunea curată continuă, oameni fără smerenia lui Hristos: toți trăiesc în minciună. Tot ce e în afara de Hristos e schimbător, alterabil, efemer, neputincios, sortit morții. Doar prin Dumnezeu, toate aspectele vieții cotidiene capătă valoare maximă. ,,În cunoaşterea tainei lui Dumnezeu-Tatăl şi a lui Hristos sunt ascunse toate vistieriile înţelepciunii şi ale cunoştinţei.” (Coloseni, 2, 2-3) Înțelepciunea își are început în frica de Dumnezeu. (Pilde 1, 7) în frica de a păta dragostea! ,,Înţelepciunea cea de sus întâi este curată, apoi paşnică, îngăduitoare, ascultătoare, plină de milă şi de roade bune, neîndoielnică şi nefăţarnică.” (Iacov 3, 17)

Câteodată adevărul doare. Este un adevăr pe care nu vrei să-l auzi, să-l accepți; dorești să-l ascunzi. Ești pregătit pentru a-l înlocui. Dacă deja vei avea în minte minciuna și ți se va spune adevărul, lipsa de smerenie îți va cauza durere; durerea patimii. Dacă îți spune preotul că ești mândru și tu nu accepți acest adevăr: te superi. Lipsa smereniei și a înțelepciunii este mereu o cădere.

Minciuna nu-l doare doar pe minciunos și pe cel care se deprinde a trăi în lipsa adevărului. Dar rezultatul minciunii este distructiv. Sfârșitul minciunii este iadul, așa cum minciuna este despărțire și împotrivire la Sfânta Evanghelie.

Mai există o suferință a adevărului, una provocată de minciuni: atunci când tu știi adevărul și ți se spune minciună. Cu toate acestea, tipul respectiv de adevăr este liniștit, calm, puternic în același timp, flacără în suflet. El este independent. Sursa lui e însăși esența lui, e în firea lui de a fi adevăr. Mucenicii lui Hristos au acceptat suferință și moarte pentru adevărul din inima lor. Ei credeau cu tărie că Dumnezeu există, că este o Ființă Vie, Proniatoare, și S-a făcut văzut prin Iisus Hristos, Logos-ul întrupat. Ei nu s-au temut, nu s-au înfricoșat și nu și-au schimbat viața și gândirea, din auzirile și propunerile lumii fără Dumnezeu.

Adevărurile divine, Învățătura lui Iisus Hristos, Sfânta Tradiție, sunt pentru noi Adevăr suprem; ele se situiază deasupra la toate celelalte forme, tipuri și teorii ale adevărului pământesc. ,,Adevărul şi iubirea conduc universul: Adevărul e Tatăl, Iubirea e Iisus.” (Nicolai Dabija) Adevărul divin este sursă de rezistență împotriva minciunii lumii acesteia. În lipsa adevărului dumnezeisc, lumea este mereu tulbură, tulburată, haotică. ,,Omul e creat nu doar pentru a căuta, dar mai ales, pentru a primi adevărul” accentua Petre Țuțea. ,,Omul își poate imagina lucruri care sunt false, dar poate înțelege doar lucrurile care sunt adevărate, pentru că dacă lucrurile sunt false, perceperea lor este de neînțeles (imperceptibilă)”, spunea Isaac Newton.

În continuare vom spune de asemenea că creștinii, sau chiar și oamenii corecți, nu se tem pentru corectitudinea lor. Nu se tem de clevetiri, de vorbire de rău, de fățărnicie, de ură, de răzbunări, de turnătorii, de trădări, de falsuri și răutăți.  Omul drept este statornic ancorat în Dumnezeu, Care îl călăuzește și îl păzește indiferent de intențiile celorlalți. Adevărul curat, fără speculații și ascunzișuri, dăruiește putere. Dacă oamenii îți vor răul; te clevetesc și bârfesc, dar tu ești la fel de bun, atunci Dumenzeu te binecuvintează, chiar dacă toată lumea este împotriva ta.

,,Întru pomenire veşnică va fi dreptul; de vorbire de rău nu se va teme.” (Psalm 111, 6)

preot Nicolai Boian