ucenic.info

Descoperă un strop de lumină în fiecare zi!

Urmărește:
Calendar creștin


Abonare la blog via email

Introdu adresa de email pentru a te abona la acest blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celor 517 abonați

Flag Counter

Comentarii

Intrarea-in-biserica-a-Maicii-Domnului_3Semnificația și iradierea bucuriei sfinte prilejuite de Intrarea Maicii Domnului în Biserică, se regăsește din plin în icoană praznicului. Este un act premergător al descoperirii tainei întrupării Cuvântului lui Dumnezeu, care avea a se face în lume prin mijlocirea Născătoarei de Dumnezeu, Dumnezeu întrupindu-se din Fecioara Maria.  ,,Icoana Maicii Domnului intrării în biserică” este o odă închinată Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu, cinstitorii Maicii Domnului, rugîndu-se cu evlavie înaintea acestei icoane, Împărătesii tuturor.

Numită în popor Vovidenia sau Ovedenia, această sărbătoare amintește de ziua în care Sfinții Părinti, Ioachim și Ana au adus pe fiică lor Măria la Templul din Ierusalim, unde a Ea rămas pană la vârstă de 15 ani, fiind hrănită de Sfântul Arhanghel Gavriil. Tot acesta îi descifra tainele Scripturilor, pregătind-o pentru înaltă chemare rânduită de Dumnezeu.

Templul în care intră Maica Domnului avea 90 de camere, dispuse pe trei paliere, conform mărturiei istoricului Iosif Flaviu. Într-o parte, locuiau fecioarele, care erau date spre slujbă lui Dumnezeu, până la o vreme; în cealaltă parte locuiau văduvele, cele care se făgăduiau să-și păzească curățenia trupească şi sufletească până la sfârșitul vieții. Într-o altă parte petreceau bărbații și, în sfârșit, într-o latură diferită locuiau săracii, pelerini, care veneau de departe pentru închinare. În locașul fecioarelor a fost rânduită și Maica Domnului. Se poate de interpretat simbolismul care aseamănă cele trei părti ale templului cu cele trei etape ale vieții duhovnicești: purificarea, iluminarea și unirea. Astfel, în templul din Ierusalim, Fecioară aleasă se va pregăti să devină mai târziu „Templu Trupului Său”, care îl va primi pe Iisus Hristos, Dumnezeu adevărat și Om adevărat.

Nu găsim temeiuri cu trimiteri concrete în Sfintele Evanghelii canonice, la evenimentul intrării Maicii Domnului în biserică, dar slujbă din cultul bisericesc, cu troparele, condacul și canoanele, poezii de laudă bisericești, sunt cele care fac parte din Sfîntă Tradiție. Sfîntă Tradiție este la egalitate cu Sfîntă Scriptură, ceea ce dă aceesi notă biblică, sfintă, semnificației sărbătorii.

Sărbătoarea Intrării în Biserică a Maicii Domnului este unul dintre cele douăsprezece Praznice Impărătesti din cursul anului. Această sărbătoare a fost instituită în Tradiția Bisericii folosind textul Protoevangheliei lui Iacov, care detaliază nașterea și viață timpurie a Fecioarei Măria. Deși Protoevanghelia lui Iacov este datată în secolul al ÎI-lea, sărbătoarea a fost instituită în secolul al VI-lea în Răsărit și abia în anul 1374 în Apus.

În icoană sărbătorii observăm cele trei părti standarte ale templului din Ierusalim. Scenă prezentată în icoană se desfăsoară în curtea interioară a templului, langă intrarea în „Sfînta Sfintelor ”, în partea de mijloc, cum ar fi astăză naosul bisericii, urmînd altarul. Proorocul Zaharia este zugrăvit imbrăcat în haine preoțești stând în față ușilor „Sfintei Sfintelor”, pe a două treaptă a scării, cu mâinile întinse, primind-o pe Maica Domnului, care stă pe prima treaptă, pregătită pentru a intră și a se dedică. În alte icoane poate fi pe aceeași scară cu Proorocul Zaharia.

Preasfânta Născătoare de Dumnezeu este zugrăvită de două ori în icoană, dar neavând nimic copilăresc în infătisarea ei, deși este pictată de statură mică. Această statură mică indică vârstă crudă la care a fost adusă la templu, iar maturitatea redată gingaş şi fin, arată curăţenia deplină şi înţelepciunea Fecioarei. Prima dată Sfântă Fecioară este zugrăvită în față Proorocului Zaharia, întinzând mâinile către el și începând a urcă treptele care duc spre „Sfanta Sfintelor”. în partea de sus o vedem din nou pe Fecioară Măria șezând pe cea mai inaltă treaptă, langă „Sfanta Sfintelor”, unde un înger vine să-i slujească fiind hrănită cu „pîine cerească”.

Preasfînta Fecioară apare cu zîmbet abia sesizabil pe faţă, ca manifestare a bucuriei lăuntrice de a trăi în comuniune cu Dumnezeu. Părinţii cuprind în privirile lor toată scena, pe prooroc, pe Copila Maria, şi templul, feţele lor arătînd sfătuire deplină, bucurie de împlinire a făgăduinţei şi totală încredere în Dumnezeu.

Scena pedagogică  de pe icoana Intrării Maicii Domnului în Biserică este descrisă în Erminii, tîlcuiri,în modul general, în felul următor: Interiorul unui templu, cu un amvon în partea dreaptă sau stânga. în amvon este înfățișat prorocul Zaharia. Este reprezentat în vârstă, cu bărba ascuțită, îmbrăcat în veșminte preoțești, cu mâinile întinse, primind-o pe Maica Domnului. Ea se află în mijlocul scenei, lângă amvon, cu mâinile întinse către Zaharia. În spatele Maicii Domnului, în mijlocul curții, sunt zugrăviţi Sfinții Ioachim și Ana, părinţii Născătoarei de Dumnezeu, care vin și își prezintă Fiica. În unele icoane părinţii au mîini jertfă, care este caracteristică perioadei Vechiului Testament, avînd anume o pereche de porumbei, ca simbol al curăţeniei, ei neavînd altă pasăre sau animal care se aduceau de obicei în conformitate cu păcatul săvîrşit, pentru care se aducea jertfă. Alaiul este urmat de un grup de fecioare ce poartă în mâini făclii aprinse. Spre deosebire de Sfântă Ana și de Fecioară Măria, fecioarele templului au capul descoperit.

Într-o altă scenă, în spatele lui Zaharia, într-un registru superior, este reprezentată Maica Domnului, așezată pe un scaun mai înalt, la care se ajunge pe o scară cu trei trepte. Cele trei trepte pot fi văzute că împlinire a trei făgăduințe:

  • Făgăduința lui Ioachim și Ana de a o închină Domnului pe Fecioară Măria, drept mulțumire pentru că le-au fost ascultate rugăciunile.
  • Făgăduința făcută de Dumnezeu prin proroci, că va alege o Fecioară spre a-i fi și Mamă.
  • Fecioară Măria, rod al făgăduinței omenești, dăruindu-se Domnului, spre a deveni Născătoare de Dumnezeu.

În față ei se află un baldachin; lângă baldachin, un înger în zbor, privind spre Maica Domnului, într-un gest de întâmpinare. Ea se uită în sus, către înger, cu o mână întinsă spre el. Menționam că Maica Domnului a rămas în Templu până la vârstă de 15 ani,

Această sărbătoare, în mod tradițional, se zugrăvește în diaconicon-partea dreaptă (sudică) a Sfântului Altar. Deci se scrie ,,icoana Maicii Domnului intrării în biserică” în Altar, unde sunt pictați slujitori ai Altarului de rang arhieresc, preoțesc și diaconesc, unde au voie să între numai bărbati, pentru a arăta superioritatea Maicii Domnului. Alegerea Sfântului Altar este în acord cu versetele introductive ale Troparelor Cântării a 9-a a Canonului care se cântă în timpul Utreniei. Aceste versete se sfârșesc cu refrenul în care se spune că Maica Domnului „a intrat în Sfântă Sfintelor”. De altfel, începutul Irmosului Cântării a 9-a (Axionul praznicului), menționează: „îngerii, văzând intrarea Fecioarei, s-au cutremurat, cum cu slavă a intrat în Sfântă Sfintelor!”

Semnificația sărbătorii, pline de bucurie, se găsește ca o sinteză, de asemenea, în aceste cuvinte ale Condacului: „Preacurata biserică a Mântuitorului, cămară cea de mult preț și Fecioară, sfințită vistierie a slavei lui Dumnezeu, astăzi se aduce în casă Domnului, împreună aducând darul Duhului lui Dumnezeu; pe care o lăuda îngerii lui Dumnezeu; acesta este cortul cel ceresc.”

Preasfîntă Născătoare de Dumnezeu, luminăzea-ne şi mîntuieşte-ne pre noi !

icoana

Distribuie! Fii de folos și pentru alții!

Share to Google Plus
Share to LiveJournal
Share to MyWorld
Share to Odnoklassniki
Share to Yandex
Contabilitate pentru vizitatori: