Suflet de poet

Ascuns de litere prin strofele legate curmeziș,

Un suflet de poet găsește dulce alinare,

Și gîndul lui e plin, ușor, bucurîndu-se fățiș

De dorul și iubirea ce fac inima mare!

 

Azi ce spune, poate fi  un paradox,

Iar mine generații vor sorbi

Cuvinte minunate ale unui ortodox,

Care învață Omul, de ,,a fi”!

Ei cresc iarba ce leagă în-lung pămîntul

Ei cerul oglindesc în suflet de copil,

Le este tristă viața dar dulce li-e mormîntul

În nădejdea viitorului ce fi-va mai fertil!

 

Poetul nu e-nsingurat, deloc,

Un univers întreg nu poată să-l cuprindă,

Iubirea lui e foarte mare, e un foc

Dar lui îi place să stea mai mult în tindă!

 

Legat cu frunzele crescute-n pomul cunoștinței,

Poetul ni face pod de sensuri,

ce leagă sentimente, oameni și destine,

Cu dulcele, frumoasele și gingașele versuri!

 

preot Nicolai Boian

Share to Google Buzz
Share to Google Plus
Share to LiveJournal
Share to MyWorld
Share to Odnoklassniki
Share to Yandex

You may also like...

Lasă un răspuns