Satul meu

E sat frumos, pe vale așezat,

Scăldat în apă și lumină,

Doldora de oameni cu sufletul bogat,

Care așteaptă ca oaspeți să le vină!

 

Colinele cu soare te-nconjoară,

Cuptoarele te îndeamnă la plăcinte:

E o gură de rai, într-un colț de țară,

E satul din vale, lîngă-un izvor cuminte!

 

Turla bisericii te-mbie la credință,

Inima satului în dangăte te cheamă:

,,Păstrează dragule, cît este cu putință,

Frica de Domnul și dragostea de mamă!”

 

Aici am învățat a merge cu pași siguri,

Sub umbra nucului povești am retrăit,

Aici eu am gustat din primii muguri,

Ce dragostea în inimă, adînc mi-au încolțit!

 

E satul meu: satul Șolcani,

Izvor de amintiri și dor!

Mă simt și-acuma băietan,

Cînd des prin el sunt călător!

 

Rămîi, o, bun sătean, în țara ta,

Și fă-ți aicea viața mai frumoasă!

Aici e graiul, pîinea ta,

Numai în țara ta, tu ești acasă!

preot Nicolai Boian

Share to Google Buzz
Share to Google Plus
Share to LiveJournal
Share to MyWorld
Share to Odnoklassniki
Share to Yandex

You may also like...

Lasă un răspuns