Timpul Mamei

Sub foc de vatră luna palidă apune,

Mirosul pînii calde coroana soarelui întrece,

În lumina candelei simți dragostea-minune

Și bolta inimii ascunsă-n ochi de rugăciune,

Suav petrece!

 

Prins de mîner cuvîntul, deschide ușa amintirii,

Tresaltă cerul, fiebe marea, fruntea iar ușor se-nalță,

Căldura mînii proaspete de muncă, ninge matern drumul pornirii,

Iar fiul stă, stejar cu plete, înfipt în pragul îndulcirii,

Așteaptă o povață!

Familia îngenunchează timpul, ascuns în cusuturi de scutece,

Poduri de-nțelepciune leagă sfînt năframa,

Din vorba ei crește și grîul și bătrînul, alege

Codrul taina și fluierul ascunde poeții cu prinoase:

Vorbește Mama!

 

preot Nicolai Boian