Lupta cu sine este un mare lucru, iar biruința și mai mare
Lupta cu sine este un lucru mare. Nu ți-o vede nimeni. Nu ți-o știe nimeni. Nu ești lăudat pentru ea, nu ești apreciat de societate, nu ești pus model. Dar este cea mai adevărată și mai dificilă luptă! Te poate ajuta și încuraja doar preotul duhovnic, cel la care te spovedești, în cazul că ești un bun creștin și asta îți este de mult ajutor, deoarece această luptă este una contra răului iar ajutorul îl avem nevoie de la Dumnezeu!
Sinele tău îți zice ,,răzbunăte, tu ai dreptate, te-a umilit” iar tu zici ,,nu, îl iert”. Sinele îți zice ,,uite că se arată mai deștept, te învață cu aroganță, este mândru, dar tu ce, ești mai prejos?” iar tu răspunzi, ,,foarte bine că înțeleg, dar nu judec, nu mă răzbun, rabd pentru pace. Dumnezeu vede totul”. Și nu știe nimeni câte mii de gînduri ai avut până la decizie.
Sinele tău îți zice ,,fii desfrânat, bucură-te de plăcerea cu ochii, cu simțul, cu infidelitatea”, iar ,,tu” spui hotărît ,,nu, iubesc înțelepciunea, sfințenia. Mă tem de Dumnezeu” și nimeni nu știe câtă osteneală faci pentru a birui!
Sinele îți spune ,,nu da milostenie că nu o să ai pentru tine”, dar tu zici cu cuvintele sfinte ,,celui care dă milostenie curată i se întoarce însutit” și nimeni nu știe cum ai înfruntat gîndurile rele!
Sinele te atacă cu mila cea rea, cu minciuna ascunsă sub adevăr, cu necredința și zice, ,,lasă, că nu mai este chiar atât de important Sfânta Liturghie. Sunt prea obosit astăzi să merg. Sunt bun, nu fac rău, Dumnezeu mă iartă”, iar tu, ca un adevărat cunoscător de vicleșugul celui rău, răspunză, ,,nu, munca mea, rugăciunea mea, televizorul meu, odihna mea, nu pot înlocui Sfânta Liturghie pe care nu trebuie să o pierd. Dumnezeu îmi dăruiește de toate, trebuie să fiu recunoscător.. Dacă Dumnezeu mi-a dat puterea să ajung aici, trebuie să mulțumesc” și nimeni nu știe câte gânduri ai avut până a te ridica și a merge.
Lupta cu sine este un mare lucru, iar biruința cea bună și mai mare.
Vă doresc dragi prieteni, tuturor, biruință adevărată, nu în războaie, nu cu oamenii; dar în lupta cu răul, cu răul din noi și cu cel din afară. Biruind acest rău, cu arme de pace, dragoste, cu milostenia și rugăciunea, nu mai ajungem nici la conflicte, nici la războaie! Așa câștigăm tot darul cel bun în viața pământească și mi ales în cea cerească.
Preot Nicolai Boian
