Lumina Lui. Poezie

Coboară, peste tot pătrunde, găsind ferestrele curate,

Divulgă nodurile nopții ce au catarg trufia și mîndria,

Întunericul ți-ascunde pata și-ți par cărările îngreuiate, 

Iar Luceafărul, căzut, cu glas de piatră, lătrîndu-ți fantezia;

De Ea te vrea a te desparte!

 

Dar Ea, deplină, veșnică, te unge din ceasornic,

Și-ți umple ochii deschiși de Cartea Inspirată,

Iar Cheia-floare, șterge actul de datornic

Făcîndu-ți voința pat din mugurii ce vor s-apară:

Tu începi să simți Lumina!

Lucrare teandrică și dulce; amnezică la pocăința ta

Lumina te inundă, te cuprinde, Cerul își face loc în tine,

Fiindcă mila Lui e-atît de mare și răspunde la chemarea ta!

Iar tu ești altul, univers băut de Înviere, gură de Rai, potop de bine:

Pentru Lumina din inima ta!

 

Poarta mărului se-nchide și Adam ascunde plînsul după lut,

Răpus de Adevăr, fantoma Zeus, Luminii se supune

Și fiecare Om, născut iar din Lumină, putînd s-o i-a de la-nceput

Se înalță pe Tabor, născut în Ghetsimani după al Său Nume:

Fiindcă el Lumina și Ea pe el l-a vrut!

 

preot Nicolai Boian

Distribuie! Fii de folos și pentru alții!

Share to Google Plus
Share to LiveJournal
Share to MyWorld
Share to Odnoklassniki
Share to Yandex

You may also like...

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: