Tîlcuirea, explicarea Icoanei ,,Adormirea Maicii Domnului”

adormirea

Icoana ,,Adormirea Maicii Domnului” are un bogat și adînc sens duhovnicesc, revelator pentru fiecare din noi. În ea putem vedea adormirea, îngroparea, învierea și înălțarea Maicii Domnului, trepte prin care putem să trecem și noi. În icoana praznicală care reprezintă scena ,,Adormirii Maicii Domnului!”, este descrisă o stare înaltă de evlavie a întregului Univers față de Preasfînta Născătoare de Dumnezeu.

În centrul icoanei, este trupul Maicii Domnului, care este întinsă pe un pat, într-o casă, cu mâinile încrucişate pe piept, dreapta peste stînga, fără suflare. La capul și la picioarele Maicii Domnului sunt două sfeşnice cu lumânări aprinse, care împreună cu tămîia fac parte din slujba de îngropare.

Putem observa imaginar două linii care se intersectează perpendicular. Pe linia verticală este reprezentat Hristos cu sufletul Maicii Domnului în brațe iar pe linia orizontală este Maica Domnului, în poziție culcată cu capul ridicat puțin, înclinat spre privitor.

Doi Apostoli stau mai aproape de Maica Domnului. La capul Maicii Domnului se afla Sfîntul Apostol Petru, aplecat, ținînd în mîini o cadelniță într-un gest de tamîere. La picioare stă Sfîntul Apostol Pavel, tot aplecat, privind la Maica Domnului, cu mîna dreaptă întinsa către ea într-un gest care exprima adînca evlavie. O jale sfîntă și duioasă se citeste pe fata amînduror și care se răsfrînge pe toată suprafața icoanei, transmițînd în mod delicat de fin, această uimire înduioșătoare tuturor privitorilor.

Lîngă capul Maicii Domnului, observăm un Apostol cu mîna la față. Este întrebător în uimirea sa: ,,Oare cum vom îngropa noi pe Cea mai curată decît Heruvimii?” Nu este în deznădejde dar nici bucuros. Trădează o stare suavă de îngîndurare, dar împrimînd în același timp o nădejde de revedere. Știm cu toții că trupul Maicii Domnului, prin pronia Dumnezeiască și din iubirea lui Iisus Hristos față de Mama Sa, a fost luat la cer, nelăsat fiind stricăciunii. Fapt descoperit prin dezgropare, la cererea Apostolului Toma, care nefiind la îngropare din binecuvîntată pricină, a dorim să mai vadă pe Maica Domnului.

În spatele patului, pe fon, la mijloc, se afla Hristos, într-o mandorlă a slavei. Aceasta arată dumnezeirea Sa. Este încadrat de îngeri, și puțin mai departe, de sfintii ierarhi în veșminte liturgice. În vîrful mandorlei este numaidecît un heruvim arătînd înălțimea și măreția slavei dumnezeiești. Ierarhii, care se recunosc datorită crucilor mari de pe veșmintele lor, țin deschise Sfintele Evanghelii. Numele lor nu sunt încrise. Dupa Dionisie din Furna, ei sunt Sfinții Dionisie Areopagitul, Ierotei si Timotei. Lîngă Apostolii Petru și Pavel mai sunt alti cinci apostoli, cu expresii pline de tristețe. În capătul din stînga se afla femei plîngînd. Hristos ține cu amîndoua mîinile sufletul mamei Sale sub forma unui prunc înfășat, simbolizînd noua formă de viață și fericire a Maicii Domnului. Chipul lui Iisus Hristos si Maica Domnului – atît trupul cît și sufletul ei – sunt reprezentați cu aureole; la fel și îngerii. Apostolii și ierarhii sunt reprezentati fără aureole, pentru a se scoate în evidență chipurile persoanelor principale, ale Mîntuitorului și Maicii Domnului. Din același motiv,la îngeri fețele, nimburile și veșmintele – sunt pictate în culori mai puțin închise. Toate persoanele au capetele înclinate spre Iisus Hristos și Maica Domnului.

Trupul Maicii Domnului este în interiorul mandorlei dumnezeiești, prin aceasta iconografia voind să ne arate sfințenia deosebită a Născătoarei de Dumnezeu. Maica Domnului este primul om îndumnezeit, purtîndu-L în pîntece pe pruncul Iisus Hristos, Om adevărat și Dumnezeu adevărat în același timp, și avînd o viață exemplar de curată trupește și sufletește încununată cu adîncă smerenie. Steluța la fel arată fecioria Maicii Domnului, iar pe alte icoane ale Maicii Donului vedem trei steluțe în nimbul din jurul capului, ceea ce înseamnă întreita feciorie a Maicii Domnului: înainte de naștere, în timpul nașterii și după naștere.

Undeva mai în spate, sau mai sus, sunt reprezentaţi iarăşi Sfinţii Apostoli, care sunt aduşi, purtaţi prin văzduh pe nor, pentru a fi de faţă la Adormirea Maicii Domnului, „de la marginile lumii”, după cum spune Sfînta Tradiţie.

În dreapta casei este reprezentat Sfântul Ioan Damaschin, purtând în mâini o hârtie în care este scris: „După vrednicie, ca pe un suflet, te-a primit pe tine cerul”. Iar în stânga casei apare Sfântul Cosma Melodul care poartă şi el în mână o hârtie pe care este scris: „Femeie muritoare, pe tine, cea mai presus de fire a lui Dumnezeu Maică ştiindu-te…”. Acești sfinți au scris foarte multe poezii din cultul liturgic pe care le avem și astăzi sub formă de canoane, tropare, conduce, ș.a. O parte covîrșitoare de laude și ode sunt închinate Maicii Domnului.

Frecvent, în altă variantă a aceastei icoane mai este ilustrată o întâmplare reţinută de tradiţie, conform căreia un iudeu a încercat să răstoarne patul în care zăcea Maica Domnului. În acel moment aranghelul Mihail, a venit şi i-a tăiat mâinile cu sabia, pentru a împiedica această profanare. În icoană, acesta (pe nume Iefonias sau Atonie) este adesea reprezentat, uneori în genunchi, în faţa patului în care zace Maica Domnului, cu mâinile tăiate care încă atârnă de pat, iar în faţa lui este reprezentat îngerul cu sabia ridicată.

În funcţie de preferinţele şi alegerile făcute de fiecare iconar, pot fi reprezentate mai multe sau mai puţine personaje: femeile, Apostolii, Sfinții Ierarhi. Nu pot lipsi, desigur, Maica Domnului, Hristos şi un număr de Apostoli.

Prezenţa tuturor Apostolilor la adormirea Maicii Domnului arată cinstirea ei deosebită atât de către Domnul, cât şi de către întreaga Biserică, reprezentată şi prin grupul de femei care apar în icoană. Cerul şi pământul se întâlnesc, o dată în plus, mărturisind preaslăvirea celei care îşi încredinţa sufletul în mâinile Fiului ei.

Faptul că icoana şi întreg praznicul sunt orientate în jurul Adormirii, iar nu în jurul „mutării” Maicii Domnului cu trupul la Cer arată faptul că, dacă întreaga Biserică a fost de faţă la moartea ei, momentul mutării ei şi cu trupul la Cer rămâne o taină. Taina Maicii Domnului este ,,Taina Tăcerii” dar Biserica și credincioșii permanent simt ajutorul și grija de Mamă iubitoare a Maicii Domnului.

Maica Domnulu este pictată în Altar, pe bolta semirotundă, în față, fiind văzută ca Împărăteasa Tuturor. În reprezentarea murala, mozaicul sau pictura care înfatiseaza Adormirea este executata și pe peretele de apus al naosului, deasupra trecerii spre pronaos. Ea amintește privitorilor, în timp ce pleacă din biserică, de adormirea Maicii Domnului, de propria moarte și de viața ce va sa vină.

Îndemnul pentru înviere este făcut pentru toți. Maica Domnului este gata permanent să ne ajute în orice lucru bun și de folos sufletesc.

Noi creștinii ortodocși pe Dumnezeu îl adorăm, pe sfinți îi cintim dar pe Maica Domnului o preacinstim, arătîndu-I osebita cinstire, știind că ,, Cît poate Dumnezeu cu puterea, Maica Domnului poate cu rugăciunea!”

Adormirea Maicii Domnului o prăznuim în fiecare an, după două săptămîni de post, pe data de 28 august.

Preasfîntă Născătoare de Dumnezeu, roagă-te pentru noi păcătoșii!

 adormirea_maicii_domnului02

 

Share to Google Buzz
Share to Google Plus
Share to LiveJournal
Share to MyWorld
Share to Odnoklassniki
Share to Yandex

You may also like...

Lasă un răspuns