Dorul de casă

În casa ta și aerul e altul,

Tavanul îți e cer, rezemat pe frunte,

Iarba ți-e covor și streașină prăsadul,

Mai des stai în genunchi și toate sunt mai sfinte!

 

Și chiar de ești departe, mereu vrei să te-ntorci, 

Te unești cu rîul, încaleci rîndunele, 

Te cuprinde casa și visezi să poți, 

Ca melcul, peste tot, cu tine să o porți!

 

Dorul e acasă, lucind mînerul porții,

Pîrtie făcînd privirii ce se-ntinde de sub palmă,

Ca clopotul ce cheamă zorii, ca luna ce împarte toiul nopții,

Împrăștiat în colbul din ogradă, stau pașii așteptînd în geană!

 

Oriunde nu te-ai duce, un suflet ai pereche,

Rezemat în nuc, legat de-al casei prag, 

Te faci un semn de carte, fereastre pe perete,

Te faci în foc de vatră și haină pentru brad!

 

Pămîntul se întinde și cuprinde marea,
Cărarea împletește cunună pentru somn
Patul îți unește amurgul și cu zarea:
Visele se-adună ca păsările-n pom!

Unde e sfînt e ca acasă,
Dar casa îți rămîne altarul pentru sfînt,
Oriunde nu ai fi: mereu să ai cu tine,
O micuță parte, din acest pămînt!

 

preot Nicolai Boian

Distribuie! Fii de folos și pentru alții!

Share to Google Plus
Share to LiveJournal
Share to MyWorld
Share to Odnoklassniki
Share to Yandex

You may also like...

Lasă un răspuns

Войти с помощью: 

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Anti-spam: complete the taskWordPress CAPTCHA


%d blogeri au apreciat: