Despre sinceritate și fățărnicie

Sinceritatea e atît de simplă dar și atît de rară. Omul mereu depune un efort să fie, să pară mai bun, mai corect, mai vrednic. Dar cînd este sincer, atunci omul este adevărat și vicleșug sau fățărnicie nu este întru el. Atunci, cînd omul e complet sincer, în el, poate să lucreze cu putere, Harul lui Dumnezeu!

Adevărul pe care îl poartă în sine, îl face pe om statornic și puternic. Adevărul păzit cu sfințenie se face pricină de sfințire interioară. Sinceritatea e atunci cînd nu poți spune minciuni. Minciuni legate de adevăruri nu de momente intime și taine personale. Minciuna este îngăduită numai atunci cînd poate salva vieți omenești și suflete de oameni. Dar e foarte greu ca, mărturisind strîmb, adică pe calea păcatului, să urmeze o faptă virtuoasă.

După o mărturie incorectă, împotriva aproapelui tău, te apasă conștiința, te luptă păcatul și te chinuie sufletul. Și mai mult, ,,minciuna are picioare scurte” iar ,,adevărul este fiul timpului”.

Sinceritatea nu se poate sprijini numai pe ea însăși, deoarece ea este o derivată a dragostei față de adevăr. Sinceritatea adevărată ascunde și smerenie, și credință. Omul sincer nu se va rușina de nici un adevăr, legat de el însuși sau de altcineva.

Totuși îndemnul meu nu este ca acum, fiecare să iasă să strige toate adevărurile pe care le știe dar mai ales, vă îndemn din toată inima ca să nu poarte nimeni în inima sa fățărnicie, vicleșug, minciună, clevetire, bîrfă, calomnie, judecată, ură, răutate, deoarce toate acestea închid porțile pentru ca Domnul să se sălășluiască în inima Dvs! Aici sunt de acord cu gîndul lui Wiliam Blake, ,,adevărul spus pentru a răni este mai rău ca o minciună!”

Nesinceritatea din toate zilele, cu toate formele ei, ne face pînă la urmă nesimțitori. După ce mărturisim strîmb împotriva aproapelui nostru, ajugem să ne amăgim pe noi înșine și apoi mai grav, ajungem să îi spunem minciuni lui Dumnezeu! Nu putem mărturisi lui Dumnezeu că suntem păcătoși, dar arătăm numai o oarecare fățărnicie, așa încît, după o imediată spovedanie care am făcut-o și am spus că suntem cei mai păcătoși, dacă ne numește cineva păcătoși, atunci ne revoltăm și ne răzbunăm!

,,Fraţilor, este important să nu vă minţiţi pe voi înşivă. Cel care se minte pe sine însuşi şi se lasă pătruns de propria minciună ajunge să nu mai deosebească niciodată minciuna de adevăr şi, treptat, chiar se înstrăinează de orice formă de adevăr, şi de cel din interiorul său, şi de cel din afară, din jur, pierzându-şi, totodată, stima faţă de sine şi faţă de alţii.” F. M. Dostoievschi.

Să ne străduim să fim sinceri, cînd ni se cere să spunem adevărul, cînd cunoaștem adevărul și se întreabă să nu-l tăgăduim iar cînd nu are importanță sau aduce o oarecare pagubă sufletească, să ne reținem în manifestare și să ne rugăm ca Dumnezeu Care pe toate le cunoaște, să le pronieze cu marea Sa Milostivire!

preot Nicolai Boian

 

Share to Google Buzz
Share to Google Plus
Share to LiveJournal
Share to MyWorld
Share to Odnoklassniki
Share to Yandex

You may also like...

Lasă un răspuns