Cumpătarea este înțelepciune pusă în practică

Înfrânarea este extraordinar de frumoasă și necesară. Îmbodobit cu înfrânare,   omul se poate nevoi în pustie, sau fiind în obște având de toate. ,,Trei lucruri cere Dumnezeu de la om: credinţa de la suflet, adevărul de la limbă şi înfrânarea de la trup.” (Sf. Grigorie de Nyssa)

Cumpătarea este înțelepciune pusă în practică. Ea te ferește și te păzește de nenorociri și primejdii, care vin în urma neînfrânării. Exagerarea este un idol care cere jertfe: îmbuibare cu mâncare, băutură, plăcere. Cine își face mâncarea, sau băutura, sau plăcerea, sau banul, sau egoismul ca Dumnezeu luiși, încalcă prima poruncă dată de Dumnezeu care zice: ,,Eu sunt Domnul Dumnezeul tău. Să nu ai alţi dumnezei afară de Mine!” (Ieșire 20, 2-3)

Înfrânarea de la mâncare și băutură pornește biruințele asupra altor patimi. Un om îmbuibat și ghiftuit de mîncăruri nu poate birui patima desfrânării, a mâniei, a egoismului. Un om desfrânat nu poate scăpa de mândrie. Un om mândru are în el mai mult sau mai puțin din toate păcatele. Acest om, dacă nu aduce pocăință, îndreptare și rugăciune, cade în deznădejde și se pierde cu totul.

,,A-ţi înfrâna lăcomia e ca şi cum ai birui o ţară” zicea Publilius Syrus. A te abține de la lăcomia mâncării și a băuturilor alcoolice este un mod de viață sănătos și decent. Înfrânarea previne toate bolile trupului, păstrează mintea limpede, ageră și pregătește sufletul pentru a se ruga Domnului. Înfrânarea vindecă trupul bolnav și-l curățește de substanțe toxice.

Fiecare om trebuie să fie stăpânul trupului său, păzindu-l curat de patimi și dependențe. Altfel, suntem robi ai trupului stricăcios. Fiecare să-și măsoare puterile sufletești în biruința asupra poftei și să se înfrâneze. Fiecare să se biruiască în pornirile personale. Sf. Vasile cel Mare ne spune că ,,măsura înfrânării se ia după măsura puterii fiecăruia”.

Să luam aminde dragi cititori la cuvintelui Mareului Apostol Pavel: ,,Toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate îmi sunt de folos. Toate îmi sunt îngăduite, dar nu mă voi lăsa biruit de ceva.”( 1 Corinteni 6, 12)

Preot Nicolai Boian