Când e prea mult bine pământesc fără Dumnezeu, se așteaptă necazuri

,,Prea mult bine face rău”, glăsuiește un proverb românesc. Atunci când oamenii nu mai apreciază ce au, atunci când devin liniari și echilibrați într-un mod de viață fără dificultăți, încep a o lua razna. Apare dorința de mai mult, o necesitate bolnavă de a dovedi cuiva ceva. ,,Cât de nerezonabil este un om când, din binele pe care îl are, încă caută altul. Nu se mulțumește cu ceea ce are și alergând după cel mare, pierde ceea ce avea.”

Deseori, și mă refer în special la familii, din prea mult confort, bani, avuții – apare neînțelepciune, conflicte, neînțelegeri, diferențe și părtinire. Trebuie să observăm că orice tulburare este o ispită de la cel rău. Iar cel rău ne ispitește prin comorile pe care le adunăm pentru că ,,acolo unde îți este comoara îți este și inima” și cu cel rău ne-am împrietenit cînd am fost departe de Dumnezeu. Ispita în familie trebuie depășită cu comunicare, înțelegere, demnitate, recunostință, iertare, rugăciune și fără constrângeri unul asupra altuia, adică cu dragoste.

În cazul în care oamenii nu-și pun singuri limite și legi, suferința devine profesor de viață. Pentru fiecare om, Dumnezeu are aceeași chemare: de a se împărtăși din fericirea divină. Însă în drumul vieții pământești, omul se abate de la călătoria spre Cer. Atunci, asupra lui se îngăduiesc necazuri și suferință. Suferința îl face pe om să simtă. Apoi omul începe să dorească, să înfometeze după adevăr și credință. Ar trebui după asta să-și conștientizeze neputința și să ceară ajutorul lui Dumnezeu!

Cunosc multe familii care au divorțat, doar pentru simplu fapt că și-au dorit mai mult, și poate fi vorba în special de femei. Această deprindere de a trăi confortul de azi cu siguranța confortului de mâine, transformă omul într-o ființă dependentă de mâine, cu frică de viitor, nemulțumitoare. De ex.: familia respectivă a avut de toate, casă, masă, pâine și desert, mașină, doi copii, bonă, salariu decent. Și atunci, cînd unul din membrii familiei a devenit nemulțumit, au început a apărea conflicte.

Cauzele conflictelor sunt în special uitarea de Dumnezeu, necredința, atașarea de viața materială, distanță fizică, goana după bani și după funcții înalte. Dacă omul permite diavolului să-și depoziteze oule sale în mintea lui, în curând va favoriza creșterea lor, prin gânduri, fapte, planuri egoiste. Dumnezeu nu ne interzice să trăim bine, pământește, dar în acest caz, El nu mai are loc în viața noastră. ,,Ceva”, începe a ne despărți de Dumnezeu. Dacă te desparte ceva de Hristos în lumea aceasta, cu atât mai mult moartea, mai putenică, te va despărți de El! Pentru omul fără Hristos moarte este moarte cu adevărat, iar pentru Cel unit cu Hristos, moarte este doar o naștere. Duhul Sfânt-Dumnezeu, Care este în omul drept, nu îl părăsește pe om niciodată și apoi, El în viața aceasta nu-și poate arăta slava Sa în mod mai deplin, dar după moartea omului, răpește sufletul omului în Împărăția necuprinsă a lui Dumnezeu, și acolo, îl umple de fericire nedescrisă în cuvinte omenești.

Pentru aplanarea oricărui conflict, mai întâi de toate trebuie de găsit ,,cauzele” problemei. Și, mai ales, cauza sufletească. Cred, că toate problemele existente, au la izvor probleme sufletești. Din aceste sufletești curg și cele materiale. După ce am identificat cauzele problemei, ar trebui de înlăturat însăși cauzele, ca fiind prima soluție, apoi se vor stabili alte soluții concrete.

Problemele vizibile sunt erupții ale problemor interioare, sufletești. Ceea ce porți în suflet: se exteriorizează. Dacă ceva mocnește, vă răzbuhni în curând.

Să înfometăm de Dumnezeu și să ne potolim această foame, doar cu Dumnezeu!

Să ne rugăm ca Dumnezeu să ne îndrepte pașii și viața. Nu există altă soluție în afară de rugăciune. Iar rugăciunea să fie curată. Rugăciunea este nevoință. Dacă îți este mult prea bine material: nu te rogi, nu te nevoiești. Devii ca un vas care s-a răcit și îl năvălesc muștele, adică patimile. Deja la prima durere, cel mai probabil, vei începe să zici ,,Doamne ajută!” Pentru a ne menține în bună formă duhovnicească, dacă ne este prea bine și suntem îndestulați cu de toate: să facem milostenie, pravila de rugăciune zilnică și să iertăm mereu. Dumnezeu va cere socoteală pentru împietrire, egoism și răutate. Dumnezeu ni le dăruiește pe toate cele bune dar să fim milostivi, dăruitori, iertători, cu iubire. ,,Dacă păziţi poruncile Mele, veţi rămâne întru iubirea Mea după cum şi Eu am păzit poruncile Tatălui Meu şi rămân întru iubirea Lui. Acestea vi le-am spus, ca bucuria Mea să fie în voi şi ca bucuria voastră să fie deplină. (Ioan 15, 13-11)

Acest articol despre mult bine pământesc este valabil și în situația actuală de pandemie. Dumnezeu a forțat o stopare. O pauză care ar trebui să însemne o liniștire de spirit, o întoarcere la Dumnezeu și începere de altă viață, virtuoasă. Creatorul încearcă să ne oprească de la autodistrugere. Dacă nu vom asculta glasul lui Dumnezeu Stăpânitorul Suprem, ne așteaptă judecată.

Trebuie să începem a ne face mai mult bine creștinesc unii altora. Să ne oferim reciproc mai multă înțelegere, rugăciune, ajutor și dragoste!

Binele există, cu starea lui maximă de plăcere și fericire, dar el există doar în și cu Dumnezeu.

preot Nicolai Boian

Distribuie! Fii de folos și pentru alții!

Share to Google Plus
Share to LiveJournal
Share to MyWorld
Share to Odnoklassniki
Share to Yandex

You may also like...

Lasă un răspuns

Войти с помощью: 

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Anti-spam: complete the taskWordPress CAPTCHA


%d blogeri au apreciat: