Așteptarea și Graba – două extremități ale vieții
Este obositor cînd aștepți ! Dar totdeauna trebuie să aștepți ceva, salariul, oaspeții, rutiera, finisarea a unui lucru, mai important sau nu, soția, ora programată, aștepți în rînd, la medic, la biserică, la primărie . . .
Pe altă parte a monedei, totdeauna ne grăbim. În grabă mîncăm, în grabă vizităm părinții, în grabă educăm copiii. În grabă și din fugă ne rugăm, în grabă trăim viața …
Unde ne grăbim?
Trebuie să ne aflăm ,,între” aceste două extremități.
Punctul final al așteptării și al alergatului cotidian este moartea, trecerea în altă viață. Numai că oamenii se tem de moarte, și această frică de moarte naște și frica de viață.
Punctul final al al grabei este moartea, ușa spre altceva !
Oprește-te, nu te grăbi! Vezi lumea din jurul tău !
Descoperă-te pe tine, pentru că trece viața și nu ai un vis realizat !
Așteaptă, în momentul în care ești, ca nu cumva grăbindu-te fugind de la locul tău, să-ți pierzi răsplata cuvenită !
Nu dormita, fii activ, dar nu lăsa graba să fure frumusețea din jur, iar așteptarea să te scoată din sărite!
Cînd aștepți, spune o rugăciune, fă ceva util, și cînd te grăbești, gîndește-te că cine te așteaptă, dorește tu să fii întreg, sănătos și lucrul pe care îl faci, să fie cel mai bun.
ps.: Să admitem că ne mai grăbim cu toții, dar să cîntărim! Cele pentru trup sunt trecătoare iar cele pentru suflet sunt nemuritoare.
Așteaptă totdeauna cînd este vorba de pace, dragoste și grăbește-te mereu pentru a face orice bine pentru suflet !
