Așteptarea iernii

Un dor pe suflet prinde floare

Pe lîngă casă, mugurii așteaptă înveliți,

Mai fin ca clopoțeii, copiii strigă tare,

Se vor ca magii a fi mai vestiți!

 

Din vîntul sobei visul versuri scrie,

Inspiră tainele de printre gînduri,

Apolo strălucește-n materia cenușie,

Ca într-un stup albina printre trîntori!

 

Gerul se-ndrăgostește de pămîntul cald,

Privirile-nsetate cu dor spre Cer privesc,

Numai ce este alb, curat, inmaculat,

Ca aerul ne poate umple, golul sufletesc!

E iarnă și e doar în calendar,

Urlete mute șterg florile de gheață,

Cu nuferii zăpezii, vrem tot ce e murdar,

S-acoperim: afară și în viață!

 

O, veni-va iarna, ca un sol, părut străin,

Cu poale albe, lungi, din Cer trimis,

Grăine-va despre-un Mesaj deplin…

Dar: ca credința, ca minunea,

Numai de buni va fi admis!

 

Preot Boian Nicolai

Distribuie! Fii de folos și pentru alții!

Share to Google Plus
Share to LiveJournal
Share to MyWorld
Share to Odnoklassniki
Share to Yandex

You may also like...

Lasă un răspuns

Войти с помощью: 

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Anti-spam: complete the taskWordPress CAPTCHA


%d blogeri au apreciat: