ucenic.info

Descoperă un strop de lumină în fiecare zi!

Urmărește:
Calendar creștin
Abonare la blog via email

Introdu adresa de email pentru a te abona la acest blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celor 630 de abonați

Flag Counter

Descoperă mai mult

Binecuvîntaţi Preasfînţite Vladica pentru a vă adresa cîteva întrebări!PS PETRU

Dumnezeu  să vă binecuvînteze şi să ne lumineze !

Preot Nicolai: Vladica, prima poruncă în relaţia inter-umană este să ne cinstim părinţii. Povestiţi-ne despre cei care v-au crescut şi educat, despre părinţi şi despre familia Preasfinţiei Voastre.

Episcop PETRU: Părinţii sunt cei care mi-au dat lucrul cel mai scump, şi pentru care nu pot să le răsplătesc pe măsură înapoi – viaţa ! Nu pot să le dăruiesc viaţă, dar ei fac parte din inima mea, ei sunt permanent în rugăciunile mele, iar cinstea o transmitem din generaţie în generaţie. Am trăit vremuri nu tocmai uşoare, fiind al şapte-lea copil în familie, din nouă, am trecut prin greutăţi, am trecut prin examene de ordin material şi moral, dar care mai tîrziu s-au dovedit a fi de folos, deoarece am înfruntat toate cu ajutorul lui Dumnezeu. Părinţii mei au fost oameni credincioşi, sinceri şi muncitori. Din clasa a IV am locuit împreună cu buneii, care mi-au semănat sîmburele credinţei. Am primit cu drag sfaturile scumpe ale bătrînilor, ale părinţilor, ale măicuţelor din corul bisercii din satul bunicilor, Codreanca, r. Străşeni, care veneau de la  mănăstirea Tabăra, locaşul fiind atunci închis de atei. Sfatul bunicului din o seară caldă de lîngă soba casei este un motto al vieţii mele: ,,Vrei să fii fericit în viaţă ?”, m-a întebat bunicul ,,- Să crezi în Dumnezeu, să urmezi calea care ne-a arătat-o Hristos, să nu ai frică de oameni, să nu-ţi fie frică de copii, de prieteni, că o să te rîdă că te duci la biserică, tu, cu dragoste să le arăţi în primul rînd exemplu de dragoste, că Dumnezeu însăşi este Dragoste”.

Pr. N.: Descrieţi-ne  ceva din anii de studenţie ai Preasfinției Voastre.

Episcop PETRU: Anii cînd înveţi ceva de folos sunt ani de bucurie. Un profesor, fost necredincios, a fost întrebat cîţi ani are. El fiind în vîrstă a spus că are 20 de ani, argumentînd răspunsul ca ,,aceştia sunt anii de cînd L-a cunoscut pe Dumnezeu”. Între anii 1988 – 1992  am făcut studiile la Seminarul Teologic din or. Odesa, iar între anii 1994 – 1998 mi-am completat cunoştinţele la Academia Teologică din Kiev. La preselecţia din cadrul seminarului teologic din or. Odessa, instituţie cu renume, care a dat naştere la numeroşi slujitori vrednici, erau aleşi cei mai buni din cei mai buni. Erau trei studenţi pe acelaşi loc, mai mult, s-a întîmplat că eu eram cu trei studenţi, feciori de preoţi, cu aceleaşi note. Am mai avut apoi o săptămînă de control, după criterii ştiute numai de profesori, după care am fost selectaţi. A fost voia lui Dumnezeu că m-au ales pe mine, deoarece au fost mulţi doritori care nu au putut să intre la acest seminar, nefăcînd faţă cerinţelor multilaterale. Au fost ani rodnici, plini de muncă, de rugăciune, în acelaşi timp şi interesanţi. Eram printre străini, în Ucraina, în vremuri grele, cînd teologii sau feţele bisericeşti erau provocate, denigrate, dar tinereţea, dorul de carte, şi frica de Dumnezeu s-au împletit perfect, făcîndu-mi viaţa uşoară. Timpul îmi era bine programat, rugăciunea şi citirea de cărţi sfinte fiind pe primul loc, aşa cum trebuie să fie un student la teologie.

Pr. N.: Vladica, aţi fost student exemplar, cu multe orizonturi deschise, de ce aţi ales călugăria?

Episcop PETRU: De mic copil mi-a plăcut liniștea. Mă retrăgeam deseori în locuri liniștite pentru a savura textul sacru al Psaltirii. Eram o fugă pînă în satul vecin, la mănăstirea Tabăra, unde măicuţele mă aşteptau şi îndrumau ca pe un fiu de-a lor,  pentru a citi o carte bisericească din biblioteca mănăstirii. Şi  fuga înapoi acasă.  Fiecare carte citită, îmi permitea să întind aripile sufletului mai tare, pentru a zbura mai înalt în adîncurile cunoștinței. Viețile Sfinților, m-au inspirat la culmi duhovnicești. Astfel am înțeles că calea călugăriei este mijlocul prin care Dumnezeu dorește să am legătura cu El. Rugăciunea, liniștea sufletească și munca erau lucruri care mă caracterizau. Alegerea călugăriei a fost un răspuns la chemarea lui Dumnezeu și a Maicii Domnului, pe care am simțit-o în mod conștincios, lăuntric, chemat fiind pentru a mă numi ostaș a lui Hristos. Un om care trăiește în Hristos, nu-și poate imagina o viață fără Dumnezeu, fără Biserică și fără rugăciune. Într-adevăr am avut posibilitatea unei alegeri bogate, fiind un student sîrguincios și cu perspective, dar ce am avut mai scump, am jertfit Domnului și Maicii Domnului ! Tinerețea, libertatea, casa, părinții, dorințele, toate le-am dat în schimbul vieții în Hristos, alegînd calea cea mai înaltă. Și Dumnezeu niciodată nu m-a părăsit, mai mult, m-a învrednicit de darul de a sluji lui Dumnezeu și oamenilor, cu măsura dragostei, în sanul de Arhiereu.

Pr. N.: Preasfinţite Stăpîne, rugăciunea este dialogul cu Dumnezeu, este experierea vieţii veşnice. Care este locul rugăciunii în viaţa Preasfinţiei Voastre. Relataţi-ne cum vă rugaţi, cum ieşiţi din multele griji pe care le aveţi?

EUN_2790_новый размерEpiscop PETRU: Rugăciunea este legătura noastră cu Creatorul. Nu pot să-mi închipui viața mea fără rugăciune. Pot să mi-o închipui fără loc de trai, fără funcții, fără prieteni, dar nu fără rugăciune. Nimeni nu poate lua omului libertatea și dorința de a se ruga. Poți să te rogi, oriunde și oricînd. Poți să te rogi în călătorie, în casă, în închisoare, oriunde. Dumnezeu caută la inima omului, la sinceritatea și la curățeniei gîndurilor lui. Rugăciunea m-a salvat din multe necazuri ale vieții, rugăciunea mi-a arătat decizia corectă, rugăciunea a vindecat mulți bolnavi, rugăciunea a îndreptat multe vieți omenești, cu ajutorul rugăciunii am ajuns pînă în ziua de astăzi !

Rugăciunea în viața mea nu are timpul ei anumit, eu pot să citesc un acatist sau un paraclis al Maicii Domnului, oriunde și oricînd, dimineața, seara, la amiază, cînd aștept pe cineva, cînd călătoresc, înainte de a începe orice lucru și după ce l-am finisat. Cînd mă odihnesc citesc din psaltire, iar cînd sunt obosit citesc din Psaltire ca să mă odihnesc.

Cînd mă rog, mă  las în voia lui Dumnezeu, las grijile pe seama Lui, îmi fac datoria de slugă credincioasă și mă rog cu dragoste, credință și nădejde, cu mintea numai la Dumnezeu. Important foarte este: să iubești rugăciunea. Și ea te învață cum să te rogi. Dumnezeu ne învață !

Pr. N.: Vlădica, vă ştim un cinstitor evlavios al Maicii Domnului. Cum se manifestă cinstirea deosebită pe care o aveţi faţă de Preasfînta Născătoare de Dumnezeu, Mama noastră, a tuturor creştinilor ?

Episcop PETRU: Maica Domnului Părinte, este Mama mea, este Mama Sfinției tale, este Mama orașului Ungheni, este Mama Republicii Moldova, Ea este Mama iubitoare a tuturor creștnilor. Eu sunt în grija Ei, a Maicii Domnului, pe care o cinstesc cu frică și cu bucurie.

Prin pronia dumnezeiască și voia Maicii Domnului, sunt numit de Patriarhul Kiril, Sfințit Arhimandrit al mănăstirii ,,Adormirea Maicii Domnului”, din s. Hîrbovăț, r. Călărași, unde în calitate de Stareț, împreună cu egumenul și obștea mănăstirii, împreună cu credincioșii cinstitori ai Maicii Domnului, depunem eforturi pentru strălucirea acestei vatre monahale. Aici am dat directivă ca în fiecare zi înaintea ,,Icoanei Maicii Domnului Făcătoare de Minuni de la Hîrbovăț”, după Sfînta Liturghie, să fie citit Acatistul ,,Icoanei Maicii Domnului Făcătoare de Minuni de la Hîrbovăț”.

În fiecare zi de miercuri, în orașul-catedră Ungheni, săvîrșesc Acatistul ,,Icoanei Maicii Domnului Făcătoare de Minuni de la Hîrbovăț”, înaintea ,,Icoanei Făcătoare de Minuni a Maicii Domnului”, în catedrala episcopală ,,Sf. Bin. Cneaz Alexandru Nevschi”.

În fiecare zi de vineri, la catedrala episcopală, se citeşte acatistul Maicii Domnului ,,Potoleşte întristarea mea”, acatist care foarte mult m-a ajutat.

În cinstea Maicii Domnului am început construcția catedralei în orașul Ungheni, care va purta hramul ,,Icoana Maicii Domnului Făcătoare de Minuni de la Hîrbovăț”, hram unic în Republica Moldova.

Asemenea cinstea mea către Împărăteasa Cerului și a Pămîntului, se arată prin Sfintele Liturghii, pe care le slujesc în fiecare sărbătoare a Maicii Domnului: evenimente sfinte sau zile în care sărbătorim Icoane Făcătoare de Minuni a Maicii Domnului. Venirea la biserică și slujirea sau participarea la Sfînta Liturghie este darul cel mare pe care omul poate să îl dea lui Dumnezeu, arătîndu-și prin aceasta cinstea și evlavia.

Pr. N.: Vladica, din experienţa proprie, cît şi din spusele ascultătorilor, pot spune că Preasfinţia Voastră ţineţi predici pe care nu le poţi învăţa, ele nu sunt lecţii dar sunt cuvinte care ajung la inima credinciosului. Aş vrea să vă întreb, dacă aveţi un algoritm aparte, un plan preferat, sau altceva, cum vă pregătiţi de predică?

Episcop PETRU: Predica este un mod prin care eu pot să ajung la inima omului. Serviciile divine, pictura și podoabele bisericii,  actele filantropice, au menirea și să senzibilizeze omul pentru meditație sfîntă. Dar prin predică eu ajung la inima tuturor categoriilor de oameni. La biserică vin și bogați și săraci,  zgîrciți și milostivi, bolnavi și sănătoși, cu carte și cu patru clase, părinți, bunici și copii, și Bunul Dumnezeu mă luminează cum să vorbesc, cum să adaptez stilul și cuvintele, ca predica să spele sufletele oamenilor. Luminatele porunci evanghelice sunt sunt pline de înţelepciune dătătoare de viaţă. Simt puterea lui Dumnezeu care mă călăuzește ce să vorbesc. Pregătirea de predică constă în două acțiuni: citirea Bibliei și scrierile Sfinților Părinți, tot timpul; și în rugăciune. Un moment foarte important pe care vreau ca să-l evidenţiez: cuvintele de învățătură izvoresc din cele ce trăiești. Plecîndu-se spre acestea, Dumnezeu dă cuvînt bun celor ai Săi, înțelepțindu-i spre bine  cuvîntare.

Pr. N.: Vladica, la popas aniversar, vă felicităm călduros din partea tuturor credincioşilor, şi vă rugăm să ne împărtășiți ce gînduri aveți acum, la 10 ani de cînd sunteţi Arhiereu.

Episcop PETRU: În această zi, Mulțumesc cu toată dragostea lui Dumnezeu și Maicii Domnului pentru toate binefacerile știute și neștiute, pentru toate binefacerile cele arătate și nearătate. Sunt încredințat, că toate, pe care le-am primit cu bucurie, bune, sau aparent rele, Dumnezeu le-a întors spre binele meu !

Gîndurile sunt bune, înclinate spre bine, așa cum trebuie să fie gîndurile oricărui creștin. Ne rugăm ca Bunul Dumnezeu să ne ajute și în continuare, la lucrările de mai departe, întru mărirea Bisericii Ortodoxe.

Pr. N.: Vladica, care sunt momentele fericite din viaţa Preasfinţiei Voastre?

Episcop PETRU: De fiecare dată cînd vin la Sfînta Liturghie simt o bucurie lăuntrică. Bucuria aceasta a mea se umple cînd văd că oamenii îl caută pe Dumnezeu, că vin la biserică și se roagă! Este o mare bucurie a mea cînd văd că slujitorii și oamenii se roagă! Este o mare bucurie a mea cînd văd că membrii Bisericii sunt activi, sunt milostivi, sunt iertători, sunt exemplari în purtare și cuvînt. Mă bucur cînd preoţii sunt exemplari  şi mă susţin în acţiunile pe care le facem pentru binele societăţii şi pentru mîntuirea sufletelor oamenilor.

Mă simt fericit cînd mă duc în parohii, la invitaţia preoţilor, şi în parohie se vede ordine, este multă lume la biserică, cimitirul este curat şi îngrijit, mă bucur de fiecare dată cînd se vede că Preotul este activ şi lucrează pentru mîntuirea sa şi a sufletelor oamenilor.

 Să știți că se simte omul sincer, omul care este cu Dumnezeu luminează în jurul lui. Succesele fiecărui membru al Bisericii-Mamă în parte, sunt succesul unei întregi comunități!

Mi se umple sufletul de  moment fericite și la ,,Casa Copilului”, din or. Chișinău, care este patronată de mănăstirea ,,Sf. Cuv. Parascheva”, unde pe acte sunt Director al Casei, iar în viață de zi cu zi sunt ,,Tată” a 67 de copii, de care avem grijă părintească.

Mă simt fericit totdeauna cînd pot să ajut pe cineva.

Pr. N.: Preasfinţite Vladica, Episcop de Ungheni şi Nisporeni, la finalul acestui dialog sincer şi de suflet, pentru a completa discuţia constructivă,  vă rog să transmiteţi creştinilor de astăzi,  nişte  sfaturi duhovniceşti.

 

Episcop PETRU: Dragi credincioși, păstrați vie flacăra credinței, în aceste momente, care pe o parte sunt frumoase deorece sunt favorabile pentruEUN_2812_новый размер rugăciune, iar pe altă parte sunt momente căldicele, tulburătoare, care sunt foarte periculoase.

Îndemnul meu părintesc este să participaţi fiecare Duminică la Sfînta Liturghie, şi după posibilitate să vă împărtăşiţi cît mai des.

Ţineţi posturile de peste an, că ele sunt sănătatea dumneavoastră. Fără post nu facem nimic.

Citiţi în permanenţă Sfînta Scriptură, Psaltirea şi Scrieri ale Sfinţilor Părinţi, care sunt izvoare de înţelepciune, de mîngîere, de bucurie şi linişte sufletească. Anul viitor, 2016, în Episcopia de Ungheni şi Nisporeni se vor organiza activităţi bogate sub genericul ,,Biblia – de la citire la fapte!”

Dragi creştini, fiţi milostivi, că mila este cea care vă îmbogăţeşte atît material cît şi sufleteşte. Miluţi pe săraci, copii orfani, nevoiaşi, singuratici, mame cu mulţi copii, bătrîni, că ei vor fi chezaşi pentru sufletele dumneavoastră la dreapta Judecată a Domnului.

Iubiții mei fii duhovnicești, Rugați-vă unii pentru alții!

Dragi frați întru Hristos-Domnul, Iubiți-vă unii pe alții cu dragostea lui Hristos întru legătura păcii !

Preot Nicolai: Vă mulţumesc mult Preasfinţite Stăpîne, de cuvintele vii, pe care le-aţi împărtăşit cu noi. Toată istoria vieţii Preasfinţiei Voastre este o carte din care poţi învăţa. Modurile în care aţi acţionat şi aţi luat decizii sunt demne de luat exemplu. Munca şi rugăciunea, păstorirea cu dragoste şi grija părintească sunt lucrări pe care le desăvărşiţi permanent. Să vă întărească Bunul Dumnezeu, şi calea aleasă către Hristos  din copilărie, să sfîrşească în Împărăţia Cerurilor.

Episcop PETRU: Harul Domnului nostru Iisus Hristos, Dragostea lui Dumnezeu-Tatăl, şi împărtășirea Sfîntului Duh să fie peste Voi.

Cu arhiereşti binecuvîntări, PETRU, din mila lui Dumnezeu,

Episcop de Ungheni și Nisporeni.

Interviu realizat de Preot Nicolai BOIAN,

10 noiembrie 2015, or. Ungheni

EUN_2168_новый размер

 

Distribuie! Fii de folos și pentru alții!

Share to Google Plus
Share to LiveJournal
Share to MyWorld
Share to Odnoklassniki
Share to Yandex

Lasă un răspuns

Войти с помощью: 

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Anti-spam: complete the taskWordPress CAPTCHA


Contabilitate pentru vizitatori: