Urcuș. Spre Cer. 40 de cuvinte în 40 de zile

În perioada Postului Mare, 2019, cu ajutorul lui Dumnezeu, am scris câte un sfat ziditor de suflet în fiecare zi, pe care apoi le-am publicat pe rețele de socializare. Conform statisticii oferite de facebook, au fost vizualizate de peste o sută de mii de cititori.

Să dea Bunul Dumnezeu ca, aceste sfaturi, să ne fie nouă tuturor, de mult ajutor în viața de zi cu zi, dar mai ales de folos sufletesc! Ele nu sunt actuale doar pentru perioada postului, dar sunt binevenite și necesare, pentru orice situație a vieții, în urcușul nostru spre Cer!

 

Postul Mare. Urcuș. Ziua 1

Să ne aducem aminte dragi prieteni, ,,fiii” Cui suntem! Cine este Tatăl sufletului nostru?! 
Fiul risipitor, l-a părăsit pe Tatăl său, și a trăit mult timp în desfrînare, uitare și indiferență! Dar, ,,și-a venit în sine și s-a gîndit la Tatăl său! Mă voi întoarce la El cu pocăință. Mă voi arăta nevrednic dar simt in mod tainic iubirea Lui care este față de mine! Sunt foarte greșit, L-am întristat mult, nu mai sunt vrednic de plinătatea Dragostei Lui dar îl voi bucura cu prezența mea! Sunt fiul Lui!
Sunt fiul Tău Doamne!”

Iată cuvintele cele mari, care ne repun în Împărăția Tatului Ceresc! Tată nostru este Dumnezeu!
Oamenii sunt fii ai lui Dumnezeu; și suntem chemați cu toții, la deplina comuniune prin iubire!
Un post cu mult folos dragi prieteni!

Postul Mare. Urcuș. Ziua 2

Creștinule, nu ține sufletul tău în aburul materiei! Deschide ochii sufletului și vezi urmările depărtării tale de Domnul! 
Ți s-a făcut dor de Tatăl Ceresc? Vino ca și fiul risipitor acasă! Adu sufletul tău în Casa Tatălui Ceresc, înconjoară-l cu fierbințeala rugăciunii! 
Nu vom ajunge destoinic la treptele Învierii dacă nu vom veni cu trup și suflet, în Biserica Dumnezeului Celui Viu! 
Începe urcușul Postului Mare, plecînd genunchii în fața Răstignirii!

Postul Mare. Urcuș. Ziua 3

Astăzi se săvârșește prima Sfîntă Liturghie a Darurilor Mai Înainte Sfințite din perioada acestui Post! 
Îngerii, care nevăzut stau în Sfintul Altar și se cutremură de Sfintele Taine de pe Sfînta Masă pregătite de Duminică, vor umbri pașii preoților înconjurând Sfînta Masă, iar apoi vor scrie pașii credincioșilor care se vor împărtăși! Ei merg împreună cu noi, se închină împreună cu noi și noi împreună cu ei, aducem Domnului cele mai frumoase cîntări! 
Să aducem Domnului dragi creștini, cîntări de pocăință și de recunoștință! Nu este imposibil sau greu de a vedea îngerii, mult mai important este pentru fiecare dintre noi, sa-L vedem pe Hristos în Sfînta Împărtășanie, să ne unim cu El deplin și viața noastră să fie una evanghelică!

Postul Mare. Urcuș. Ziua 4

Omul de astăzi are un dușman foarte puternic, cu atît mai grav cu cît se comportă cu el mai prietenos! Acest tip de dușman este ca o bombă care explodează mereu in inima ta, dar inima are nevoie doar de liniște! Stricătorul de pace și cel care hoțul cel mare de timp ne este televizorul!

Televiziunea te face neputincios, limitat, pesimist! In același timp dragi cititori, rugăciunea îți deschide toate orizonturile și posibilitățile infinite ale sufletului! Prin televizor intri pe o singură fereastră unde te așteaptă un singur material dur, ghimpos, fără alternativă. 
Și în același timp, prin cărțile bune, mai ales prin cărțile duhovnicești și în special prin rugăciune, Cerul ți se face transparent! 
O, dar Cerul este plin de minuni!

Postul Mare. Urcuș. Ziua 5

Nu există activități neînsemnate; există activități fără dragoste!

Nu există lucruri mari sau lucruri mici, există un ,,duh”, (stare, dispoziție, prezență) în toate lucrările omului. 
În viața unui om sunt două feluri de lucruri: făcute cu dragoste, cu dăruire, ,,cu suflet” și sunt lucruri și lucrări goale, fără dragoste, fără scop și fără sens soteriologic.
Rugăciunea de astăzi de la sfințirea Colivei, îi pomenește ,,pe toți cei care s-au trudit și pe cei care au înfrumusețat” Coliva, iar în altă rugăciune, Biserica pomenește ,,pe cei care au adus Cinstitele Daruri, pe cei pentru care s-au adus și pe cei prin care s-au adus”!
Dumnezeu, ,,Care este Dragoste”, răsplătește toate faptele care pornesc din inimi iubitoare! 
Să punem inimă bună dragi cititori, în tot ce facem; să se veselească sufletul nostru, simțind aroma străduinței și a dragostei: dragoste față de Dumnezeu și de tot ce e sfint și sfințitor! Pacea este sfințitoare, credința, rugăciunea, iertarea, mila…

Postul Mare. Urcuș. Ziua 6

Postul nu e doar rețetă
Timp sau zile numărate,
Nu trebuie să fii vedetă,
Nu e tot nici în bucate!

Postul e legat: de poftă,
De milă și de rugăciune,
Mă de ești, în inimă și-n faptă
În viața ta, urmează o minune!

Te știi mai bine doar tu singur
Și cît te-ajuta duhovnicul,
Dator atuncea ești, în gînduri,
Să birui, să te înfrunți pe tine și protivnicul!

Cînd poți alege, cu putere,
Binele, din mii de vicleșuguri,
Și inima: din milă- e durere,
Atunci în rai, tu poți să fii de-a pururi!

E paradox credința ortodoxă,
De unde dai, se-adună, se-nmultește,
Jertfind plăcere, devii mai bucuros,
Și Domnul îl înalță, pe cel ce se smerește!

Pe Domnul tău dacă-L iubești,
Făcînd, Îi simți îndată mîngîerea,
Te-nvață dragostea cum să postești,
Și-n suflet dorul înflorește Învierea!

Postul Mare. Urcuș. Ziua 7

Va felicit dragi creștini cu prilejul frumoasei sărbători de astăzi ,,Duminica Triumfului Ortodoxiei”!

Este minunat să știi și să simți că, Credința, în cea mai mare parte nu se cunoaște atît din cărți și învățături, dar mai ales în momente cînd ești singur, unul la Unul cu Dumnezeu, sincer și deplin!

Te faci prezent în fața Domnului cu o rîvnă, cu o durere sau cu o jertfă, momente neștiute de nimeni dar care angajează tot sufletul, toată mintea și atunci dăruiești toată inima ta! 
Atunci începi a înțelege ce spune Domnul Dumnezeu …!

Avem o credință sfintă, infinită în descoperire, din perspectiva bucuriei!…

Postul Mare. Urcuș. Ziua 8

Este o mare bucurie să te poți îndrăgosti de Dumnezeu, de Sfînta Biserică, de sfințenie!

Mă bucur de fiecare dată cînd văd în biserică, oameni noi, care încep a veni mai des, regulat! Înseamnă că au îndrăgit biserica! E cu neputința să vii în Biserica Slavei lui Hristos, să participi conștient și cu evlavie la viața Ei și să nu te îndrăgostești de Ea!

Sunt creștini care se plictisesc de viață de zi cu zi creștinească, de slujbe, de Lege, de Post! 
Se plictisesc a iubi! 
Cu părere de rău, în acest caz, ei nu vor simți: nici vindecarea nici schimbarea spre sfințenie, două mari rezultate și priorități ale credinței creștine!

,,Veselitu-m-am de cei ce mi-au zis mie: În casa Domnului vom merge!” Psalmul 121, 1

O săptămână binecuvântată să aveți dragi cititori!

Postul Mare. Urcuș. Ziua 9

Oamenii sunt slabi în credință nu pentru că nu citesc cărți și nu cunosc toate legile divine, dar pentru că nu se roagă!

Este mai greu pînă cînd începi să te rogi! Cel mai dificili este să ajungi la momentul cînd stai cu cartea de rugăciuni în mînă și începi a vorbi, a vorbi cu Dumnezeu. Apoi cuvintele curg mai ușor! 
Încet încet te desprinzi de lume, te prinzi de Cer, ieși din timp și plutești! 
Dacă nu reușești în timpul rugăciunii să te debarasezi de gînduri, de imaginație, de amintiri și de timp, nu plutești, dar alergi, parca sapi in mină, te obosești și doar atît!

Să ne rugăm dragi cititori mai des – că este pedagogic, apoi mai liberi, mai sinceri și mai cu credință!

Postul Mare. Urcuș. Ziua 10

În neîncredere, nesiguranță și frică, se ascunde necredința! Omul nu crede dincolo de rațiune și de logica lui omenească!
Este necesar să credem mai mult! Suntem mai mult decît trup și rațiune: suntem trup și suflet! Rațiunea este o caracteristică, o înzestrare.

Credința este acceptarea a ceea ce sîntem: trupuri cu suflete nemuritoare, care sunt chemate la comuniune cu Dumnezeu! Odată ce omul își neagă obîrșia sa, el leagă definiția creației, a vieții și a morții, de lucruri străine de Dumnezeu! 
Atunci, în lipsa lui Dumnezeu, apare necredința! Necredința aduce tulburare, clătinare, insuficiență, limite, explicații, dezamăgiri!

Fiți credincioși! Credința îi salvează pe toți, necredința nu!
Credința e un dar de mare preț. Ea aduce lumină și putere, devenind un fundament de diamant pentru situațiile vieții!

Atunci cînd ai credință aștepți si plutești pe val cu nădejde, iar cînd nu ai credință începi a te scufunda in prăpastie deoarece necredința e că un nor de praf care acoperă ochii. Fără credință nu poți vedea drumul, minunile, Lumina!

Să credem în minuni dragi cititori!

Postul Mare. Urcuș. Ziua 11

În multe zile din viața noastră, cu părere de rău, uităm sau nu poate ,,nu ne ajunge timp”, să privim măcar odată: Cerul!

Uităm să ne gândim la Dumnezeu și de asta uităm să ne plecăm genunchii! 
Suntem prea ocupați pentru a lăsa urme, care se adeveresc a fi urme pe nisip! 
Iubim prea mult pământul și ,,lumea” încît uităm că suntem doar călători!
Numai genunchii plecați, ridică cu nădejde ochii, spre înălțimea Cerului!
Cerul dragi prieteni, este destinația noastră, a tuturor!
Călătorie binecuvântată!

****

Dragi cititori, vă felicit călduros cu Ziua Internațională a Poeziei! 
Să fiți plini de pace, bucurie, seninătate și veselie sufletească.

Dacă grîul pe deal nu învie,
Dacă ghioceii încă n-au început să răsară,
Dacă inima ta e pustie,
Înseamnă dar: nu este încă primăvară!

Dacă ciripit zglobiu de păsărele
Nu răsună cîmpul și pădurea,
Dacă n-ai primit sau dăruit lalele,
Înseamnă: încă nu a reînviat natura!

Dacă nu ai ars o luminare,
În rugăciunea, sinceră, de seară,
Dacă încă nu te-ai spovedit și-mpărtășit,
Înseamnă că în sufletul tău, primăvara încă n-a venit!

Dacă e post și nu postești
Și mai ești cu cineva certat,
Dacă nu poți să ierți și să iubești,
Înseamnă că ,,primăvara”, o ai încă mult de așteptat!

Postul Mare. Urcuș. Ziua 12

Cea mai mare dramă a omului, și în special ,,a creștinului”, este faptul că Îl lasă pe Hristos undeva: în Biserică, în Icoană și nu Îl ia cu el, mereu, peste tot!

Devenim buni sau răi de la cea mai neînsemnată cauză, așa încât o vorbă neatentă a cuiva ne rănește pentru ani, iar dorința de a fi slăviți, ne arăta foarte milostivi! 
A fi bun înseamnă a fi creștin, – ,,urmaș al învățăturilor lui Hristos”. A fi rău, se egalează cu lepădarea poruncilor hristocentrice, zi de zi! Înseamnă certuri in familie și societate, mîndrie in inimă și răzbunare pe aproapele.
Sfinții 40 de mucenici, pe care îi sărbătorim astăzi, ne sunt modele desăvârșite de ,,Teofori”, adică ,,Purtători de Hristos”! Au primit îndemnuri ademenitoare, apoi chinuri groaznice, dar nimeni și nimic, nu a putut să îi despartă de Hristos! Îndelunga răbdare nu le-a slăbit credința dar au înveșnicit rodul ei!
Iubiți cititori, purtarea lui Hristos în inima noastră, înseamnă de fapt, în mod minunat, că ne punem în brațele Atotputernice a lui Dumnezeu, purtarea atît în momente frumoase, dar mai ales în momente de grea încercare, cînd ne apasă deznădejdea, tristețea și neputința. 
Amintirea de Dumnezeu să fie vie în inimă noastră! 
Să-L luăm și să-L purtăm pe Hristos cu noi! El nu ne încurcă, se deranjează doar cei doresc a săvîrși un păcat și caută doar voia proprie! În toate serviciile noastre, Hristos să ne fie Martor Nevăzut dar Omniprezent!
În acest feluri, vom avea putere să mulțumim mereu, vom avea credința că toate ne merg bine, ne vom putea smeri cînd ne este greu, vom avea nădejde că toate le vom reuși și ne vom bucura de certitudinea că, Dumnezeu, Scutul și Doritorul nostru de bine, este mereu alături!

Postul Mare. Urcuș. Ziua 13

Nu te lasă niciodată cuprins de părere de sine! 
Nu crede că le faci pe toate perfecte – mulți nu mai ,,revin”!

Îți pare că vorbești cel mai frumos!?, dar pentru mulți poți fi monoton sau neînțeles … 
Poate crezi că ești cel mai ager!?, dar probabil că, colegul te lasă să faci tu un anumit serviciu, să te bucuri, ca un tată pe fiu! 
Poate crezi că ai cel mai bun spirit de observație!?, dar criticile asupra ta te deranjează, nu le accepți! 
Îți vine să crezi că muncești cel mai mult!?, dar te compari doar cu tine însuți! 
Să nu crezi prietene bun, că ești cel mai bogat, că dacă nu vei face milostenie, necazurile vor da valma peste tine.
Nu crede că le faci pe toate perfecte – mulți oameni nu mai ,,re”vin!

Iubite cititor, fii în toate harnic, cu dragoste și dăruire, fii cu dreaptă socoteală, cu înțelepciune și mai ales cu smerenie, și atunci, lucrarea ta, va fi binefăcătoare, deoarece prin mîinele tale, vor lucra Mîinele lui Dumnezeu!

,,Să fie rușinați îndată cei ce-mi zic mie: “Bine, bine” . Psalmul 39, 21. Să fugim de gîndurile care ne zic nouă, ,,Bine bine, bravo, ești cel mai bun”!

Postul Mare. Urcuș. Duminica a 2-a

Este Duminica Rugăciunii. 
Iată cea mai rostită rugăciune, primii pași spre Cer și totodată culmea înălțimilor duhovnicești, e cea mai profundă mărturisire de credință și cel mai sincer mod de pocăință: ,,Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește mă pe mine păcătosul!”

Este și Duminica prieteniei. 
Iisus Hristos a vindecat pe un grav bolnav, pentru credința prietenilor săi!

Să ne rugăm dragi prieteni, unii pentru alții!
O Duminică binecuvântată să aveți!

***

Spovedania ,,de astăzi” dă o plusvaloare spovedaniei precedente.
Spovedania viitoare, va înmulți bucuria spovedaniei de astăzi! Știți de ce? Deoarece vom veni mai liberi, cu mai puține păcate și cel mai important: nu vom repeta ceea ce am mărturisit astăzi!

În nerepetarea păcatului dragi creștini, stă ancorată toată iertarea pentru păcat.

Nerepetarea păcatului îl șterge din viața noastră, el se pierde în infinitul iubirii lui Dumnezeu și omul nu mai este condus de păcat.

Apropiati-vă de Taina Spovedaniei, învingeți rușinea și rațiunea, luați medicament și fiți sănătoși!

,,Psihanaliza este spovedanie fără iertarea păcatelor” (G.K. Chesterton), dar ,,Păcatul te tulbură. Când păcatul există în lume, nu ai libertate. Păcatul te încătușează, te prinde. Când ești liber, ești curat. Simți că ești liber, ești curat. Păcătoșii sunt legați. De aceea în Biserică este Taina dezlegării de păcate, Spovedania. Omul nu poate fi legat de nimic altceva decât de păcat.” (Pr. Sofian Boghiu)

Postul Mare. Urcuș. Ziua 15

Un copil a găsit mai mulți coconi de fluturi. Nu a vrut să îi lase în natură, așa ca i-a luat cu el acasă și ia pus în podul casei. 
Într-o zi, el a observat că într-un cocon a apărut o mică deschidere. 
A stat și a privit fluturele timp de mai multe ore, privind cum încerca să lupte pentru a își forța corpul să iasă prin acea gaura mică. Apoi… i s-a părut că fluturașul nu mai făcuse nici un progres. Se pare că făcuse tot ce îi statea în putință, însă nu reușise… și era încă în cocon.

După o ultimă forțare, fluturele a ieșit și a început să zboare statornic.

Cu intenții bune, copilul s-a gîndit să ajute pe ceilalți fluturi, așa că a ajutat pe fiecare să iasă din cucon. A luat o pereche de foarfece și a tăiat puțin coconul lărgind gaura de ieșire. Fluturii mici, au ieșit imediat… dar aveau un corp umflat și aripi mici, zbârcite.

Copilul a continuat să urmărească fluturii, crezând că un moment dat aripile se vor mări și vor reuși să țină corpul care se va micșora în timp… Însă nu s-a întâmplat nimic. 
De fapt, mulți fluturi și-au petrecut restul vieții tîrîndu-se cu corpuri umflate și aripi vlăguite. Niciodată nu au reușit să zboare. Iar cea mai mare parte din ei au murit, ofilindu-se.

Băiatul, în bunătatea si graba de a ajuta fluturii, nu a înțeles că, acel chin de a trece prin spațiul mic din cocon le era vital… acesta era calea Înțelepciunii lui Dumnezeu, de a forța fluidul din corpul fluturelui să ajungă în aripi pentru ca acestea sa fie pregătite pentru zbor imediat ce el se elibera din cocon.

Așa a rînduit Dumnezeu pentru fluturi dragi cititori, dar și pentru oameni.

De multe ori luptele sunt exact ce ne trebuie în viața noastră. Fluturele, depunând tot efortul, împinge seva înspre aripi, își subțiază și fortifică trupul, că apoi să poată zbura în înaltul Cerului. 
Asemeni fluturelui, în cazul în care am trece viața fără nici un obstacol, fără ispite, fără răbdare, fără post, fără nevoință spre fapte bune, spre milostenie, noi am paraliza aripile noastre…

Nu am deveni puternici… și niciodată, nu vom putea zbura!

,,De două feluri este ispita: sau strâmtorile vieţii încearcă inimile, vădind răbdarea lor, sau belşugul vieţii devine iaraşi chip de ispită. E deopotrivă de greu, atât să-ţi păstrezi sufletul neînjosit de greutăţi, cât şi să nu ţi-l jigneşti în situaţii înalte.” Sf. Vasile cel Mare

 

Postul Mare. Urcuș. Ziua 16

Cum pot să mă laud cu o milostenie dacă am avut atîtea posibilități și nu am făcut binele?

Cum pot să nu iert pe aproapele meu dacă și eu în fiecare zi greșesc și în fiecare zi cer iertare de la Dumnezeu?
Cum pot să judec pe cel de lîngă mine, pentru că are pai în ochi, dacă privirea mea iubește desfrînarea și bîrnă stă în ochiul meu?
Cum aș putea oare să-L învinuiesc pe Dumnezeu că nu mă ajută, dacă eu nu iubesc să stau în genunchi, să mă umilesc și să plîng, să spun ,,Doamne, milostiv fii mie păcătosului!”

,,Ajută-mă Doamne să fiu cu Tine, Tu ești Mîntuirea, Puterea și Bucuria mea! Amin!”

 

Postul Mare. Urcuș. Ziua 17

Fiți atenți în toate dragi prieteni! Îngerul cel rău și îngerul morții umblă pentru a face cît mai multă răutate, pentru a pierde cîți mai mulți oameni, cînd aceștia nu se așteaptă și nici nu sunt pregătiți.

Fiți cu atenție și liniște în suflet în orice împrejurare! 
La volan sau la serviciu, acasă sau departe de casă, nu vă permiteți să încălcați legile statului și ale lui Dumnezeu! 
Și așa avem multe ispite, accidente, necazuri, întîmplări derutante; să ne păstrăm echilibrul interior prin credință și rugăciune! Să ne păstrăm corectitudinea prin respect față de sine și față de cei din jur!

Va doresc să aveți o zi fără primejdii și cu multe binecuvântări!

 

Postul Mare. Urcuș. Ziua 18

Orice păcat se iartă. Nu se iartă și îți rămîne propriu doar păcatul nepocăit! Acest păcat te va însoți mereu. Păcatul nepocăit este atît de legat de om încît nu se desparte de om nici în viața de după moartea fiind prezent cu urmările lui chinuitoare.

Dragi prieteni, orice cui se scoate din ușa păcatului! Orice cui se scoate dar mai este necesar și de acoperit gaura de unde am scos cuiul!

Atunci cînd spovedești păcatul la preot, este ca și cum ai scoate un cui bătut în ușa greșelilor. Ai scos cuiul, este foarte bine, l-ai aruncat departe și povara se ușurează. Poți mai departe să mergi ușor și puterea să o cheltui pentru ceva bun, dar nu pentru săvârșirea păcatului!

Așadar dragi prieteni, să nu uităm că în urma fiecărui cui scos, rămîne o gaură. Orice păcat produce o rană în suflet. 
Asta ar înseamna și momentul cînd vine omul la Spovedanie și zice ,,Părinte am spovedit păcatul dar nu simt ușurarea deplină!” Poate că urăști păcatul, dar ,,iubești cauza și urmările păcatului” spune Sf. Marcu Ascetul. Rana păcatului, se vindecă mai greu, așa cum, sau timpul sau un alt material, va astupa gaura cuiului scos din ușă.

Canonul dat de preot este cel mai dulce medicament pentru vindecarea rănii și este cel mai eficient material pentru acoperirea golului produs de cuiul ruginit al păcatului! ,,Dacă nu luăm canon de la preot ne va da canon Dumnezeu!” (Episcop Petru (Musteața))

Dragi prieteni, vă doresc sănătate sufletească și fiecare, să se vindece de toată boala și de tot necazul!

,,Dragostea celui mai mare Sfint față de Dumnezeu este mai mică ca dragostea lui Dumnezeu față de cel mai mare păcătos!” Pr. Arsenie Boca

Postul Mare. Urcuș. Ziua 19

De ce Dumnezeu nu ajută celor mîndri? Să analizăm împreună o situație practică din viața cotidiană.

Atunci cînd se poartă un dialog, este necesar ca vorbitorii, să vorbească pe rînd. Tu îl asculți pe cel care îți vorbește și nu îl întrerupi nici nu vorbești peste el. 
Daca vorbești odată cu el nu ai posibilitatea să asculți, nici să înțelegi mesajul care se dorește a fi transmis.

Omul care nu ascultă de Dumnezeu, evident că este un om mîndru, lui îi pare că știe mai bine ca Dumnezeu, de ce are nevoie și cum este mai bine. 
Un om smerit, va munci, va fi inteligent, dar va fi cu credința că toate în viață sunt de la Dumnezeu. Chiar, mai mult, el va avea dorința ca, toate în viața lui, să fie de la Dumnezeu. Astfel, el va fi mereu un bun ascultător, fiind disponibil de a asculta și de a împlini Cuvintul Viu.

Dumnezeu îți vorbește și tu nu asculți de Cuvîntul Lui! 
Răspunzi cu agresivitate Evangheliei, condamni dreptatea lui Dumnezeu, judeci preoții și nu asculți glasul Bisericii! 
Îți astupi urechea, dar Dumnezeu îți vorbește prin tot ce te înconjoară: natură, oameni, familie, vecini, săraci, dușmani…

Cînd te rogi, vorbești cu Dumnezeu numai cu gura, dar sufletul, inima, gîndurile, mintea sunt cu totul în altă parte!

Cum vrei să te asculte Dumnezeu? Cum vrei să înțelegi sfatul fericitor al Lui către tine?
Închide mintea și inima la tot ce strică liniștea sufletească.

În egoism și în gălăgie sufletească nu-L poți auzi pe Domnul!

 

Postul Mare. Urcuș. Ziua 20

Cînd ajungi să conștientizezi un păcat pentru care meritai sa primești o pedeapsă, dar pentru care Dumnezeu nu te-a pedepsit, îți dai seama cît de mult te iubește Dumnezeu!

,,Căci Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca cel care crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică.” (Evanghelia după Ioan 3, 16) Dumnezeu a venit și a răscumpărat toate păcatele noastre, din iubirea pe care o are față de noi!

Iar “Cel ce a aflat dragostea Îl mănâncă pe Hristos; Îl mănâncă pe Hristos în fiecare zi şi ceas şi se face prin aceasta nemuritor.” Sf. Isaac Sirul

 

Postul Mare. Urcuș. Duminica a treia. A Sfintei Cruci

Oriunde nu te-ai duce,
Ia cu tine Sfînta Cruce,
Oriunde nu ai sta,
Nu-nceta a te ruga!

 

Postul Mare. Urcuș. Ziua 22

Cînd faci un bine vrei îndată să te vadă Dumnezeu, iar cînd faci un păcat, nuu, ,,nu eu Doamne!”
Cu toate acestea, mai des se întâmplă păcate decît fapte bune!

,,Doamne, Uite ce bravo sunt, am făcut o milostenie! Caută Doamne spre mine și Vezi, eu primul am cerut iertare, eu am ajutat! Iar cînd greșim ce spunem: ,,Doamne, înțelege-mă.., ,,Eva”, Diavolul, Altcineva ma împins la păcat, nu eu! …Doamne doar nu e așa de grav…!”

Dragi prieteni, dacă vi se întâmplă aceasta să știți că în primul caz se face prezentă mîndria, cu toate fiicele ei: părerea de sine, iubirea de sine, egoismul, slava deșartă, dorința de laudă și de stăpânie, neiertarea, cirtirea, împietrirea. 
Iar în al doilea caz, procedăm exact ca și Adam care, nu a recunoscut vina dar a transferat-o pe cel mai aproape de lîngă el!

Să fim sinceri cu Dumnezeu, că adevărul despre noi acesta este: Suntem cu toții păcătoși; facem binele din datoria de slugă a Domnului și numaidecât cu ajutorul Lui, deci nu singuri! Greșeala ne aparține personal încît suntem ispitiți doar în gînd, în imaginație, prin căile celor 5 simțuri, iar decizia și alegerea ne aparține în totalmente!

Dragi prieteni, pentru bine să mulțumim Domnului; să aducem slavă lui Dumnezeu, iar pentru păcate să găsim curajul sfint de a cere iertare, de a nu le repeta și de a le ispăși bărbătește!

 

Postul Mare. Urcuș. Ziua 23

Dragi prieteni, în urcușul nostru spre Înviere, să nu uităm această rugăciune care se spune foarte des în perioada Postului Mare. Să analizați cuvintele acestui text sacru și să repetați rugăciunea cît mai des în casa Dvs!

,,Doamne și Stăpânul vieții mele, duhul trândăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpânire și al grăirii în deșert nu mi-l da mie. (o metanie pînă la pămînt)

Iar duhul curăției, al gândului smerit, al răbdării și al dragostei, dăruiește-l mie, robului Tău. (o metanie pînă la pămînt)

Așa Doamne, Împărate, dăruiește-mi ca să-mi văd greșalele mele și să nu osândesc pe fratele meu, că binecuvântat ești în vecii vecilor. Amin. (o metanie pînă la pămînt)”

Și după rugăciunea aceasta, se zic aceste patru stihuri, iarăși în trei stări, cu 12 închinăciuni:

Dumnezeule, milostiv fii mie păcătosului. (o închinăciune)

Dumnezeule, curățește-mă pe mine păcătosul. (o închinăciune)

Cel ce m-ai zidit, Dumnezeule, mântuiește-mă. (o închinăciune)

Fără de număr am greșit, Doamne, iartă-mă. (o închinăciune)

Și pe urmă, iarăși o dată rugăciunea Sfântului Efrem Sirul, toată, cu două închinăciuni, și la sfârșit cu o metanie mare.

 

Postul Mare. Urcuș. Ziua 24

Omul se cucerește doar prin iubirea creștină, nu prin frică, informații sau obligații!

Iubirea nu se citează, nu se învață, nu se ascultă, ea pur și simplu umple de viață pe dăruitor și pe cel care o primește! 
Numai cu jertfă de sine poți urca pe calea iubirii! 
Iubirea creștină, (gr. agapis), este ca, toate în viața noastră să le facem cu Dumnezeu și pentru Dumnezeu, spre binele tuturor ființelor de pe pământ!

Da!, numai iubirea cu Hristos, întrece toate limitele posibilului, ale omului și ale materiei!

,,Dacă a crede înseamnă a putea să muţi munţii din loc, o astfel de credinţă este aproape imposibilă unui om muritor. El mai degrabă vrea să creadă decât crede, omul se află mai curând în preajma credinţei decât în miezul ei; Dumnezeu cu care ar trebui să se confunde credinciosul în credinţa sa îi este inaccesibil acestuia din urmă, doar Iisus îi deschide portiţa către cele veşnice prin calitatea sa de om şi de Dumnezeu.” Nicolae Dabija

***

Cînd ai o greutate, nevoie sau necaz, nu te împietri, dar varsă lacrimi. 
Nu cîrti și învinui, dar învață să te rogi! 
Poate este ocazia cea mai buna și vei putea sincer și din adîncul sufletului să te rogi! 
Lasă-L pe Dumnezeu să te ajute El și să te dăruiască El cu bucurie! 
Dumnezeu este șansa, soluția și asigurarea ta cea mai bună! Numai Dumnezeu poate face minuni!

Postul Mare. Urcuș. Ziua 25

Maica Domnului este Maica care ne iubește în tăcere, Care mijlocește pentru noi cu smerenie Sfîntă în fața lui Dumnezeu din dragoste covîrșitoare și infinită pentru Om!

Noi o întristăm, dar Ea, ca o Maică, plină de iubire, suferă iubindu-ne, neîncetind niciodată să ne iubească!

Și totuși, în păcătoșenia noastră, caracterizată uneori de dorința schimbării, se întâmplă în lucru minunat, atunci cînd ajungem la careva momente care ne copleșesc: întru-un moment, parca ne dăm seama, parcă simțim un fior și prindem a înțelege, cît de mult ne iubește Maica lui Dumnezeu, Maica noastră. E un dar mare acesta!

…Ne vedem atît de păcătoși și atît de nevrednici de tot Harul, și exact în acele momente, cînd ne putem goli total de sinele și egoismul nostru, simțim inundarea dragostei dumnezeiești!

Dragi prieteni, să fim ,,fii” buni ai Maicii Domnului și să îi aducem doar bucurie! 
Ea ne iubește neasemuit!

 

Postul Mare. Urcuș. Ziua 26

O virtute mîngietoare, care îți fortifică sufletul și îți reînnoiește puterea de a străbate viața, este Nădejdea, Nădejdea creștină!

Această simțire a sufletului și a inimii, este ca un vînt de aer cald, în bătaia soarelui blind și magnific al credinței.

Nădejdea este ,,adeverirea celor nevăzute” ne spune Sf. Ap. Pavel iar Sf. Ioan de Krostadt ne răspunde ,,Care este nădejdea cea mai nestrămutată, fără greşeală şi vrednică de crezământ a creştinului celui adevărat? Nădejdea vieţii veşnice şi a răsplăţii veşnice. La împlinirea ei au ajuns toţi cei care s-au nevoit întru adevăr după duhul Bisericii şi al tuturor sfinţilor!”

Cel mai important ce ne aparține în viața aceasta este doar sufletul! Numai ceea ce este legat de suflet, are cu adevărat o valoare autentică!

Păcatul este unica cauză pentru care trebuie sa ne întristăm dar nici aici, nu ne pierdem nădejdea la mîntuire.

Nu cădem în deznădejde niciodată, nu exista ,,păcat neiertat”, există ,,păcat nespovedit, păcat nepocăit”!
Toate celelalte greutăți și dificultăți din viață, sunt trecătoare, exagerare și dramatizate de noi și nu se merită de a ne pierde pacea și încrederea în Dumnezeu! 

Să nu ne dezamăgim in Domnul niciodată, să avem nădejde mereu, căci cu noi este Dumnezeu!

,,În Dumnezeu este mintuirea mea și slava mea; Dumnezeu este ajutorul meu și nădejdea mea este în Dumnezeu, Nădăjduiti în El toată adunarea poporului revărsați înaintea Lui inimile voastre că El este ajutorul nostru. Dar deșertăciune sunt fii oamenilor, mincinoși sunt fiii oamenilor în balanță toți împreună sunt deșertăciune. Nu nădăjduiți spre nedreptate și spre jefuire nu poftiți. Bogăția de ar curge nu vă lipiți inima de ea. Odată a grăit Dumnezeu aceste două lucruri, am auzit: că puterea este a lui Dumnezeu și a ta Doamne este mila, că Tu vei răsplăti fiecăruia după faptele lui.” Psalmul 61, 8-11

„Diavolul creează mai întâi o stare de agitaţie, apoi îţi aduce tristeţea, după care te împinge la deznădejde. Deci încercaţi pe cât puteţi să nu vă agitaţi şi mai ales să nu fiţi trişti. Când sunteţi trişti, gândiţi-vă aşa: Stai, că este ceva drac aici!” Pr Arsenie Papacioc

Postul Mare. Urcuș. Ziua 27

Învaţă de la apă să ai statornic drum, 
Învaţă de la flăcări, că toate-s numai scrum.

Învaţă de la umbră să taci şi să veghezi, 
Învaţă de la stâncă cum neclintit să crezi.

Învaţă de la soare cum trebuie să apui, 
Învaţă de la piatră, cât trebuie să spui.

Învaţă de la vântul ce adie pe poteci, 
Cum trebuie prin lume de liniştit să treci.

Învaţă de la toate, că toate-ţi sunt surori,
Cum trebuie să treci frumos prin viaţă, cum poţi frumos să mori.

Învaţă de la vierme, că nimeni nu-i uitat, 
Învaţă de la nufăr să fii mereu curat.

Învaţă de la flăcări ce avem de ars în noi,
Învaţă de la ape să nu dai înapoi.

Învaţă de la umbră să fii smerit ca ea, 
Învaţă de la stâncă să-nduri furtuna grea.

Învaţă de la soare, ca vremea să-ţi cunoşti, 
Învaţă de la stele, că-n cer sunt numai oşti.

Învaţă de le greier, când singur eşti să cânţi, 
Învaţă de la lună, să nu te înspăimânţi.

Învaţă de la vulturi când umerii ţi-s grei, 
Şi du-te la furnică să vezi povara ei.

Învaţă de la floare să fii gingas ca ea,
Învaţă de la oaie să ai blândeţea sa.

Învaţă de la păsări să fii mai mult în zbor, 
Învaţă de la toate, că totu-i trecător.

Ia seama fiu al jertfei prin lumea care treci, 
Să-nveţi din tot ce piere, cum să trăieşti pe veci !

(Traian Dorz)

“Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi-vă de la Mine, că sunt blând şi smerit cu inima şi veţi găsi odihnă sufletelor voastre. Căci jugul Meu e bun şi povara Mea este uşoară.” (Iisus Hristos, Evanghelia de la Matei 11, 29-30)

 

Postul Mare. Urcuș. Duminica a 4. Buna Vestire

Care este cea mai mare durere? Moartea! Care este (care ar fi) cea mai mare bucurie? Izbăvirea de moarte, Învierea, Viață Veșnică în bucurie, să nu murim niciodată dar nici să nu fim în suferință!
Aceasta este posibil dragi prieteni! ,,Astăzi”, din iubirea și hotărârea lui Dumnezeu, Maica Domnului, Fecioria Maria, dă acordul ei în lucrarea teandrică de mîntuire, prin cuvintele pline de înțelepciune, ascultare și smerenie: ,,Iată roaba Domnului! Fie mie după tău!”
,,Astăzi”- în planul istoric s-a întîmplat cu 2000 de ani în urmă, iar în plan omenesc, poate fi în fiecare clipă pentru tot Omul.

Astăzi am auzit: ,,Iisus Hristos, Domnul Vieții, Pierzătorul morții și al necazului, se coboară în lume că să o izbăvească de păcat durere și chin.” Deoarece ,,atît de mult a iubit Dumnezeu lumea, încît pe Fiul Său, Cel Unul Născut, L-a dat ca tot cel crede în El să nu piară ci să aibă viață veșnică!”

Aceste cuvinte ,,Fie mie Doamne după Voia Ta!” ne sunt începutul reinnoirii vieții; ele ne aduc Veste Bună, întrucât Vestitorul este Însuși Dumnezeu! Ele trebuie să facă parte din viața noastră de zi cu zi!

Va felicit dragi cititori pe toți, cu măreața și frumoasa sărbătoare de astăzi, a ,,Bunei Vestiri”! 
Va doresc să aveți în inimă pace, bucurie, Har și multe Vești Bune!

 

Postul Mare. Urcuș. Ziua 29

,,Și un drum de 10.000 de pași se începe cu un pas!” (Proverb chinez)

În Duminica a patra din Postul Mare se pomenește Sfîntul Ioan numit Scărarul. El a definit Drumul către desăvirșire sufletească prin 30 de trepte, pe care trebuie să le urce fiecare călugăr, om, ca să ajungă la Dumnezeu!

1.Despre lepădarea de lume
2. Despre neîmpătimire, adică neîntristare
3. Despre înstrăinare
4. Despre ascultare
5. Despre pocăință
6. Despre amintirea de moarte
7. Despre bucuria plânsului
8. Despre nemâniere și blândețe
9. Despre ținerea de minte a răului
10. Despre grăirea de rău
11. Despre limbuție și tăcere
12. Despre minciună
13. Despre trândăvie
14. Despre preaiubitul și vicleanul stăpân care este stomacul
15. Despre puritate și înfrânare
16. Despre iubirea de arginți
17. Despre sărăcia alergătoare către cer
18. Despre nesimțire (scil. indolență, insensibilitate)
19. Despre somn și rugăciune și despre cântarea de psalmi în comun
20. Despre privegherea trupească și duhovnicească
21. Despre nebărbăteasca temere
22. Despre slava deșartă
23. Despre mândrie și blasfemie
24. Despre blândețe, simplitate, nerăutate și viclenie
25. Despre minunata smerenie
26. Despre deosebirea gândurilor (discernământul). Recapitularea pe scurt a celor XXVI cuvinte anterioare.
27. Despre isihia (liniștea) trupului și sufletului
28. Despre sfânta și fericita rugăciune
29. Despre liberarea de patimi (apathia), despre desăvârșire și despre învierea sufletului
30. Despre legătura celor trei virtuți, adică credința, nădejdea și dragostea.

 

Postul Mare. Urcuș. Ziua 30

Călătorim. Mereu. Spre Cer. Nu ne oprim, nu ne oprește nimeni, doar ne mai abatem de pe drumul corect. Schimbăm destinația. Se va întîmpla ca în Titanic. Am schimbat un pic unghiul drumului și destinația va fi cu totul alta. Ce este Cerul? Este doar acolo, sus? Nu! Cerul e peste tot. Acolo unde inima privește în sus vede Cerul! Acolo unde inima privește în jos, doar în materie, trăiește suferința neputinței și a părerii de rău pentru cele lumești. Părerea de rău este doar păcat. Atunci ea e puterea de a nu repeta greșeala. Atît. E necesară părerea de rău pentru păcat, ca un prim pas spre Sus, dar mai necesar e să ridicăm inima spre Cer! Credința ne oferă nădejdea, nu asuprirea. Pocăința e schimbare nu judecată! Privim în Sus. Doar în Sus. Atunci nu vom avea timp pentru păcat! Vom vorbi cu Dumnezeu, vom face rugăciune, Îl vom vedea în fața noastră: în Cerul din noi!

 

Postul Mare. Urcuș. Ziua 31

“Să te străduieşti cu orice chip să păstrezi pacea sufletească şi să nu te tulburi de insultele celorlalţi. Vei reuşi asta dacă te înfrânezi de la mânie, prin orice mijloc, şi-ţi păstrezi mintea şi inima cu trezvie de zvâcnirile necuviincioase.” Sfîntul bucuriei, Sf. Serafim de Sarov

Putem lupta cu mînia. Putem trece peste spinul străpungător al mîniei și să rămînem sănătoși. Asta vreau să vă conving dragi prieteni! 
În ieșirea lui, spinul întîi îți sparge inima ta, apoi a celuilalt.

Vindecarea cere medicament. Dacă l-ai rănit pe aproapele tău, el se va vindeca încet și cu răbdare, cu medicamentul rugăciunii, dar mereu va aștepta și balsamul iertării, pe care doar tu, trebuie să îl oferi.

Medicamentul tău împărătesc e doar unul, iertarea: cerută și oferită! Dacă ai întristat amarnic pe cineva, nu te ascunzi în casă și citești rugăciuni, dar în primul rînd, ,,îți ceri iertare!” 
Dacă ți-a greșit cineva, iartă-l, că și tu de multe ori, de la alții dar mai ales de la Dumnezeu, aștepți iertare!

Dragi cititori, Mînia este o patimă foarte gravă. Ea se face prezentă cu atît mai mult cu cît omul iubește răzbunarea și fuge de iertare. Iertarea nu este o acțiune momentană. Nu poți fi rău și într-un anumit moment să ierți. Iertarea, înțelepciunea, răbdarea și buna chibzuială, sunt roade ale rugăciunii și a unei vieți trăite cu Hristos.

Dumnezeu deja ne-a dăruit pacea. Depinde de noi. Puterea sufletească dinăuntrul nostru, este direct proporțională, cu intesitatea cu care îl primim și îl trăim pe Hristos-ul din Evanghelie.

Pentru ce ne trebuie Hristos? Deoarece altfel nu putem trăi! Sufletul, care este nemuritor, poate trăi fără apă, fără aer, fără mîncare, fără haine, dar fără Hristos este cuprins de moarte veșnică!

Mînia, care este opusul dragostei, îl alungă pe Dumnezeu din inimă, din familie, din societate, din lume!

,,Mânia este păcatul de moarte din care se nasc: nebunia, blasfemia, cruzimea, tulburarea, spaima trupului, ocara, iritarea, prostia, uciderea și multe altele, care toate sunt copiii mâniei si iritației. Toate pe care le fac oamenii stăpâniți de mânie, sunt oarbe, fapte fără de chibzuință, păcate. De aceea, zice Sf. loan Gura de Aur, trebuie să ne pazim de mânie și să vorbim cu cuviință; și nu numai a nu ne mânia, ci nici a nu striga, căci răcnirea este materie a mâniei.”

Să tăiem aripile mâniei, să punem răbdare dragi cititori! 
Să presărăm cu iertare viața noastră! Să zicem mai des, ,,Te rog iartă-mă!” Să ne spunem ,,Mi-a greșit, dar îl iert! Dumnezeu cu dînsul! Doamne iartă-mă și pe mine!

“Ascultaţi, atunci când celălalt este mânios, orice i-ai spune nu poţi face nimic. Este mai bine ca în clipa aceea să taci şi să te rogi. Prin rugăciune acela se va calma, se va linişti şi după aceea te vei putea înţelege cu el. Uită-te şi la pescari! Ei nu merg la pescuit dacă marea nu este liniştită, ci fac răbdare până ce va îndrepta vremea.” Sfântul Paisie Aghioritul

Aşa ne învaţă Proorocul zicând: „Mâniaţi-vă, dar nu greșiți” (Ps. 4, 4); adică aprindeţi mânia asupra patimilor voastre şi asupra gândurilor rele şi nu asupra oamenilor!

,,Să nu spună soarele peste mînia voastră!” Proorocul David

Postul Mare. Urcuș. Ziua 32

Milostenii în Moldova

,,Cel ce gândește la Dumnezeu cinstește pe orice om, află ajutor de la orice om prin voința ascunsă a lui Dumnezeu. Și cel ce apără pe cel asuprit are pe Dumnezeu de partea sa. Iar cel ce întinde brațul său spre ajutorul aproapelui primește brațul lui Dumnezeu în ajutorul său.” Sf. Isaac Sirul

În ultimele zile, am auzit de multe fapte de milostenie, pe care le fac oamenii din Republica Moldova, unii altora, în special u struguri.

Am văzut lăzi cu poamă în școală, în Centre de Zi, la Case de copii orfani, în Biserică, în familii!

Stimați muncitori, antreprenori, fapta Dvs, este una măreață, care aduce bucurie și sănătate; faceți milostenia cu drag!

Indiferent de context, am putea să vedem în situațiile vieții, pronia iubitoare a lui Dumnezeu față de noi, Care ne vrea: mai buni, mai sfinți! Ar trebui să învățăm pentru viitor scumpa lecție: de a face milostenie cît mai des!

Un om cu Dumnezeu nu se pierde niciodată! Pedagogia lui Dumnezeu este mereu plina de înțelepciune și ne asigură viitor sigur: trebuie sa credem!

,,Pe omul milostiv, îl va scăpa Domnul în ziua cea rea, în ziua necazului său și nu-l va lăsa ore el!”
,,Împărăția lui Dumnezeu se află în straista celui sărac și flămînd!”
(Părintele Arsenie Papacioc)

,,Fiți milostivi, precum și Tatăl Vostru, Cel din Ceruri, este!” (Iisus Hristos)

 

Postul Mare. Urcuș. Ziua 33

Mierea poruncii.

Toți avem păcate. Toți greșim! În măsură diferită. Dar este important să luptăm, cu noi înșine și cu răul. Cu răul din noi și cu răul din alți oameni. Deci nu luptăm cu oamenii.

Să găsim leac pentru orice deprindere rea din noi.

Cînd vine mîndria zic ,,Doamne, nu am făcut singur, toate le-am făcut cu ajutorul Tău! Nu e meritul meu!”

Cînd vine mînia, punem iertare, răbdare, așteptare, înțelepciune.

Dacă ne dă tircolae lenea, care aduce depresie și nelucrare, ne găsim de lucru, ,,că celui care nu are de lucru îi dă dracul”.

Ce facem dacă vine desfrînarea? Ne înfrînam de la bucate, îmbuibare și lucruri sau momente, care ne îndeamnă spre păcat!

Încununăm toate cu rugăciune. Presărăm și facem din viața și din timpul nostru o rugăciune!

Dragi prieteni, pentru ce trebuie acest ,,chin”!? Nu se poate să fumezi, să bei, să te desfrinezi, să te răzbuni?

Ce viață este aceasta!?

Este o viață plăcută lui Dumnezeu! Este o mod de a trăi, care mută Raiul în suflet iar pe suflet îl mută în Rai!

Cît ține o viață în desfătări? – Pînă la prima boală, apoi moartea! Dar boala îndată vine că ea ăți are izvorul în desfătări. Apoi iată, se începe adevăratul chin, care nu se compară nici cu senzația cînd te-ai fript.

Cît durează viața sufletului? – Veșnic!

Iată deci, ce fac creștinii: se tîrguiesc și schimbă timpul scurt pe care îl au, pe veșnicie! 
Într-o veșnicie unde nu există cariul părerii de rău, viermele invidiei, șarpele mîndriei, focul răzbunării și legătura neputinței!

Să identificăm în viața noastră: ,,ce ne fură fericirea?”

Cît de nestatornici suntem, e de ajuns o bucurie să ne acopere toate tristețele și e de ajuns o tristețe să ne acopere toate bucuriile!

 

****

Pământul devine mai ușor. Își încetinește prăbușirea. Se curăță un pic. Ca niște gaze, noxele degajate de păcate se ridică spre Cer. Mulți oameni se spovedesc. Se spovedesc oamenii, preoții, drepții și păcătoșii, funcționării și muncitorii, cei care de ani n-au făcut-o, bătrânii, tinerii. 
Aceste păcate, spovedite cu părere de rău și hotărârea de a nu le repeta, se pierd în iubirea lui Dumnezeu, se dizolvă și nu mai aparțin omului.
Dacă oamenii și-ar mărturisi păcatele mai des, lumea devenind mai curată de răutate, evident că va fi mai bună!

Postul Mare. Urcuș. Duminica 5

Nu este nimeni scutit de această patimă uriașă, devoratoare și mă refer aici, la desfrînarea cu ochii!

Pînă la urmă, atracția firească este și un moment de sănătate ar spune cineva: ,,Sunt sănătos și a privi este firesc”. Dar mai degrabă am spune că este o stare de cădere și slăbiciune, deoarece omul cuprins în această mreajă a desfrînării, va fi nevoit să întoarcă capul spre toate femeile, privindu-le pătimaș chiar și atunci cînd este cu soția sau copiii săi, cînd este în biserică, în public sau în altă parte, așa încât nu va pierde nici o ocazie sa privească o rochie scurtă. Iar femeia desfrînată, că și femeia bețivă, este cel mai mare necaz pe care îl poate avea o familie!

Cum luptăm cu această patimă a desfrînării, care începe din gînd, coboară în inimă, înfierbântă trupul și îl face apoi să păcătuiască!?

Este important să conștientizăm că, cea mai mare parte din gînduri, sunt ale noastre, personale, născute din plăcere. Poate urîm desfrînarea și suntem fideli, dar iubim plăcerea desfrînării, în formele ei. Singuri ne permitem, naștem gînduri păcătoase și aducem spurcăciune în mintea noastră.

Desfrînarea în gînd, pipăirea păcătoasă cu ochii, inițiative și dorințe pătimașe, teatrul erotic din imaginație, sunt toate, în primul rând, niște acțiuni fără sens, așa încât, nu ne vom culca cu toată persoana pe care o poftim spre desfrînare.

Deci, trebuie în primul rând, să ne biruim pe noi înșine și atunci cînd suntem atrași sau apare ocazia, să alegem drept. Privim în drumul nostru, că și cum nu s-ar întâmpla nimic și nu am văzut ceva neobișnuit! Dacă repetăm acest exercițiu, antrenamentul ne aduce folos! Să citească informații și să caute fiecare, mod de a-și birui patima și dependența!

Apoi, această patimă a desfrînării, este un șarpe care suge vlaga trupului și a sufletului! Este o pierdere a rațiunii, a curățeniei trupești și sufletești, și o încălcare de poruncă dumnezeiască.

Întinarea minții prin desfrînare, alungă limpezimea și înțelepciunea, așa încât, omul întinat nu poate să aleagă corect; dar toți au de ales: școală, căsătorie, serviciu, viitor.

,,Din desfrâu se naşte necredinţa, egoismul, adulterul, minciuna, desfacerea şi distrugerea vieţii familiale, risipa muncii, pierderea sănătăţii, răspândirea bolilor sociale, nepăsarea faţă de Dumnezeu,” spun sfinții părinți.

,,Pofta trupească nu are cum se ivi într-un trup înfometat, nici chiar în trupul care s-a mulţumit cu hrana cea de trebuinţă. Trupul în care zvâcnesc necurate pofte, e acela care se lasă cuprins de îmbuibare” ne învață Sf. Ioan Gură de Aur. Iar spovedania și rugăciunea, sunt trepte spre vindecare.

,,Căci voia lui Dumnezeu aceasta este, sfinţirea voastră: să vă feriţi de desfrânare; fiecare din voi să ştie să-şi stăpânească trupul în sfinţenie şi cinste, nu în patima poftei – aşa cum fac neamurile care nu-L cunosc pe Dumnezeu..” Sf. Ap. Pavel.

,,Cine strică o Fecioară, (în afara căsătoriei) e ca și cum ar strica o Biserică!” Înseamnă că îi fură binecuvântarea tinereții și din fericirea viitoarei familii!

În același timp, curățenia, trupului, a minții și a inimii, sunt locaș de dragoste curată, bunăstare în viață, liniște în suflet și loc pentru Dumnezeu!

În încheiere, vă îndemn să luăm aminte și la Sfînta Maria Egipteanca, care la început a fost o mare desfrînată, dar prin multă rugăciune, post, asceză, nevoință, după 47 de ani de pocăință, cînd se ruga se ridica de la pămînt, ca un înger!

Fiecare dintre noi, are dreptul, privilegiul și posibilitatea, să înceapă, în orice moment, ,,o viață nouă, pe o filă nouă, curată”!

Să Iubim Virtutea, dragi prieteni, și cel mai bine dar și mai ușor, să fim cu atenție și rugăciune, ,,ca să nu greșim, fiind apoi nevoiți să ispășim”! Iar dacă am greșit, să ne corectăm. 
În acest moduri, viața curge mai ușor, iar poverile păcatelor nu ne aparțin, le duc doar cei care greșesc, în mod conștient și nu doresc schimbarea, spre bine!

 

Postul Mare. Urcuș. Ziua 35

“Pe voi toți câți credeți în Domnul vă cheamă să-L urmați, să ridicați povara Lui, crucea Lui. Nu vă temeți, deci! Înaintați cu îndrăzneală! Să nu vă înspăimânte atacurile diavolilor, care vă împiedică să mergeți pe acest drum. Scuipați-l pe diavol, alungați-l cu crucea Domnului, în numele Lui. Priviți în înălțime și Îl veți vedea pe Însuși Domnul Iisus Hristos, care umblă împreună cu voi și ușurează drumul vostru. Amin.” Sf Ierarh Luca al Crimeii

“Nu în afară, în noi chiar, în fiecare, Iisus are mulţi potrivnici, care-I închid uşa, Îi întorc spatele, Îi sting lampa raţiunii sau I-o afumă cu patimile, Îi ridică piedici „practice în cale”. Pr Arsenie Boca

“Doamne suindu-Te pe Cruce, a căzut frică și cutremur asupra făpturii; de vreme ce și pământul l-ai oprit să nu înghită pe cei ce Te-au răstignit, și iadului ai poruncit să sloboadă din sine și pe cei legați. Judecătorule al celor vii și al celor morți, Cel ce spre înnoirea oamenilor ai venit, să dai viață iar nu moarte, Iubitorule de oameni slavă Ție.”

“Calea e într-adevăr strâmtă, dar e croită limpede, e bătătorită de sfinții și drepții lui Dumnezeu.” Sf Nicolai Velimirovici

 

Postul Mare. Urcuș. Ziua 36

Nu există rugăciune neauzită de Dumnezeu; poate fi rugăciune neprimită, neîmplinită sau perioadă pedagogică.

Cât de greu nu ți-ar fi, cît de profundă îți este dificultatea, cît de grav îți poate fi păcatul, cît de mare îți este deznădejdea, totdeauna parcă mai ai o șansă, parcă îți mai rămîne o ușă! Glasul lui Dumnezeu, prin Evanghelie, prin conștiință și prin Îngerul păzitor, este mereu prezent, ne atenționează despre păcat și ne încurajează să alegem corect și spre binele nostru.

Chiar în primele capitole ale Facerii, avem un tratat despre hamartologie. Deci, păcatul este cauza tuturor relelor. Iar un necaz al vieții, este o urmare a păcatului și o posibilitate de renaștere spirituală.

Să ne aducem aminte împreună istoria Vechiului Testament.

,,Dar după un timp, Cain a adus jertfă lui Dumnezeu din roadele pământului.
Şi a adus şi Abel din cele întâi-născute ale oilor sale şi din grăsimea lor. Şi a căutat Domnul spre Abel şi spre darurile lui,
Iar spre Cain şi spre darurile lui n-a căutat. Şi s-a întristat Cain tare şi faţa lui era posomorâtă.
Atunci a zis Domnul Dumnezeu către Cain: “Pentru ce te-ai întristat şi pentru ce s-a posomorât fata ta?
Când faci bine, oare nu-ţi este faţa senină? Iar de nu faci bine, păcatul bate la uşă şi caută să te târască, dar tu biruieşte-l!”
După aceea Cain a zis către Abel, fratele său: “Să ieşim la câmp!” Iar când erau ei în câmpie, Cain s-a aruncat asupra lui Abel, fratele său, şi l-a omorât.
Atunci a zis Domnul Dumnezeu către Cain: “Unde este Abel, fratele tău?” Iar el a răspuns: “Nu ştiu! Au doară eu sunt păzitorul fratelui meu?”
şi a zis Domnul: “Ce ai făcut? Glasul sângelui fratelui tău strigă către Mine din pământ.
Şi acum eşti blestemat de pământul care şi-a deschis gura sa, ca să primească sângele fratelui tău din mâna ta.”
(Facere 4, 4-11)

Să desprindem de aici doar cîteva învățături importante:
1) În aceste versete avem primul “tratat de hamartologie”. 
2) Dumnezeu primește darurile curate.
3) Dumnezeu nu primește ce îi oferim din prisos, daruri pătate de zgîrcenie, lăcomie, mânie.
4) Dumnezeu ne atenționează de fiecare dată când suntem tentanți să alegem păcatul. Dumnezeu ne încurajează să nu greșim (trebuie precizat că Biblia sinodală urmează aici textului masoretic. Totuşi, în original, pasajul este redactat altfel. Mot-à-mot ar fi: “Când faci bine, oare nu-ţi ridici (faţa)?” Deşi lipseşte obiectul, se face legătură evidentă cu expresia anterioară a “căderii feţei”. Biblia sinodală parafrazează cele două expresii opuse prin posomorârea feţei – înseninarea feţei. Textul ebraic continuă: “Iar dacă nu faci binele, păcatul stă tolănit la uşă şi dorinţa lui este spre tine, dar tu îl vei stăpâni”.

Din păcate, Biblia sinodală traduce aici extrem de deficitar: “Iar de nu faci bine, păcatul bate la uşă şi caută să te târască, dar tu biruieşte-l!” În primul rând, păcatul nu bate la uşă; un asemenea verb lipseşte şi în varianta masoretică, şi în Septuaginta. Miza teologică este deosebit de importantă: păcatul nu face parte din firea umană, nu s-a infiltrat în interiorul omului, ci aşteaptă tolănit la intrare. Cel care bate la uşa sufletului va fi doar Hristos, în Apocalipsa 3:20: “Iată, stau la uşă şi bat; de va auzi cineva glasul Meu şi va deschide uşa, voi intra la el şi voi cina cu el şi el cu Mine”. Verbul ebraic “stă tolănit”, la participiu masculin, deşi nu se acordă cu substantivul “păcat”, care în ebraică este feminin, se referă totuşi cel mai probabil la acesta. În alte contexte, verbul rabat înseamnă “a sta culcat” şi se referă la animale (de ex. Facere 29:2; 49:9 etc.), ceea ce sugerează starea animalică pe care o reprezintă păcatul. Încă de la sfârşitul sec. 19 cercetătorii vetero-testamentari au observat apropierea de rabiţu, denumirea akkadiană a unui demon (Gordon J. Wenham, Genesis 1-15, Word Books, Dallas, 1987, WBC 1, p. 106). Pe lângă animalitate, păcatul comportă aşadar un element demonic. )
5) Totuși Dumnezeu, respectă orice alegere am face.
6) Fapta bună înseninează fața omului.
7) Fapta rea împovărează și întristează sufletul omului.
8.) Dumnezeu pedepsește păcatul. Însăși, rezultatul păcatului este pedeapsă pentru săvârșitor.
9) Invidia este un păcat mare, care poate duce și la alt păcat mare: uciderea.
10) Păcatele sunt legate între ele. (Sf. Chiril al Alexandriei interpretează mai în profunzime textul, plecând de la pedeapsa înşeptită pentru cel care l-ar ucide pe Cain din Facere 4:15. Nu este vorba doar de un singur păcat, ci de o înlănţuire de şapte păcate, care au pus stăpânire pe Cain. Deja când Dumnezeu i se adresează, vorbindu-i despre natura păcatului, Cain comisese trei din cele şapte. “Primul păcat al lui Cain a fost că nu a deosebit în chip drept, nici n-a oferit lui Dumnezeu cele mai bune roduri. Al doilea, că aflând de păcatul lui, nu s-a întors spre pocăinţă şi n-a îndreptat greşeala prin săvârşirea celor bune, ci s-a aprins de mânie şi s-a înfuriat de preţuirea dată aproapelui, pe care trebuie să caute să-l imite, nu să-l socotească duşman şi să-l privească cu ochi nedrepţi. Al treilea păcat, care e ca un adaos la uciderea sălbatică, este pisma neîmpăcată. Al patrulea, invitaţia: “să ieşim la câmp”, care e dovada vicleniei şi a înşelării. Al cincilea e crima uciderii nelegiuite. S-ar putea socoti că al şaselea păcat al lui, minţirea lui Dumnezeu. Al şaptelea, socotinţa că poate scăpa fără voia lui Dumnezeu de pedeapsă, putând fi eliberat fără voie de viaţa în trup” (Sf. Chiril al Alexandriei, “Despre Cain şi Abel” 2, în: Scrieri. Partea a doua. Glafire, trad. D. Stăniloae, EIBMBOR, Bucureşti, 1992, PSB 39, p. 23).
11) Dumnezeu nu cere daruri colosale, El primește doar daruri oferite cu dragoste, fără reținere.
12) Dumnezeu primește toate rugăciunile și are știință de toate cererile omenești. Pe unele le îndeplinește de îndată, pe unele la momentul cel mai potrivit, care pot urma mult mai târziu, pe alte cereri Dumnezeu nu le îndeplinește, dar așteaptă: 1) vreme prielnică sau 2) curățirea omului de păcat prin răbdare, încredere în Voia lui Dumnezeu, pocăință și jertfă de rugăciune și de fapte bune.
13) Omul este mai înclinat să învinuiască decât să se smerească.
14) Dumnezeu oferă șanse de pocăință și îndreptare, chiar și după ce ai săvîrșit păcatul.
15) Dumnezeu ne iubește!

Să nu ne dezamăgim în Dumnezeu niciodată! Să căutăm ce este rău în noi și să scăpăm de el. 
Să trecem proba credinței cînd ni se cere. 
Să păstrăm inima curată!

Postul Mare. Urcuș. Ziua 37

Acest psalm, dă răspuns celor care zic că, Dumnezeu nu este Drept, nu face dreptate deplină pe pământ și anume că: păcătoșii se veselesc, iar cei străduitori în corectitudine sunt în suferință!

Psalmul 72

Cât de bun este Dumnezeu cu Israel, cu cei drepţi la inimă.
2. Iar mie, puţin a fost de nu mi-au alunecat picioarele, puţin a fost de nu s-au poticnit paşii mei.
3. Că am pizmuit pe cei fără de lege, când vedeam pacea păcătoşilor.
4. Că n-au necazuri până la moartea lor şi tari sunt când lovesc ei.
5. De osteneli omeneşti n-au parte şi cu oamenii nu sunt biciuiţi.
6. Pentru aceea îi stăpâneşte pe ei mândria şi se îmbracă cu nedreptatea şi silnicia.
7. Din răutatea lor iese nedreptatea şi cugetele inimii lor ies la iveală.
8. Gândesc şi vorbesc cu vicleşug, nedreptate grăiesc de sus.
9. Până la cer ridică gura lor şi cu limba lor străbat pământul.
10. Pentru aceasta poporul meu se ia după ei şi găseşte că ei sunt plini de zile bune
11. Şi zice: “Cum? ştie aceasta Dumnezeu? Are cunoştinţă Cel Preaînalt?
12. Iată, aceştia sunt păcătoşi şi sunt îndestulaţi. Veşnic sunt bogaţi”.
13. Iar eu am zis: “Deci, în deşert am fost drept la inimă şi mi-am spălat întru cele nevinovate mâinile mele,
14. Că am fost lovit toată ziua şi mustrat în fiecare dimineaţă”.
15. Dacă aş fi grăit aşa, iată aş fi călcat legământul neamului fiilor Tăi.
16. Şi mă frământam să pricep aceasta, dar anevoios lucru este înaintea mea.
17. Până ce am intrat în locaşul cel sfânt al lui Dumnezeu şi am înţeles sfârşitul celor răi:
18. Într-adevăr pe drumuri viclene i-ai pus pe ei şi i-ai doborât când se înălţau.
19. Cât de iute i-ai pustiit pe ei! S-au stins, au pierit din pricina nelegiuirii lor.
20. Ca visul celui ce se deşteaptă, Doamne, în cetatea Ta chipul lor de nimic l-ai făcut.
21. De aceea s-a bucurat inima mea şi rărunchii mei s-au potolit.
22. Că eram fără de minte şi nu ştiam; ca un dobitoc eram înaintea Ta. Dar eu sunt pururea cu Tine.
23. Apucatu-m-ai de mâna mea cea dreaptă. Cu sfatul Tău m-ai povăţuit şi cu slavă m-ai primit.
24. Că pe cine am eu în cer afară de Tine? Şi afară de Tine, ce am dorit pe pământ?
25. Stinsu-s-a inima mea şi trupul meu, Dumnezeul inimii mele şi partea mea, Dumnezeule, în veac.
26. Că iată cei ce se depărtează de Tine vor pieri; nimicit-ai pe tot cel ce se leapădă de Tine.
27. Iar mie a mă lipi de Dumnezeu bine este, a pune în Domnul nădejdea mea, ca să vestesc toate laudele Tale în porţile fiicei Sionului.

Rugăciunea este cea mai bogată și cea mai frumoasă predică! 
Să ne întărim sufletul, prin cuvintele de mai sus!

 

Postul Mare. Urcuș. Ziua 38

Omul este ca un vas! Se poate umple cu orice. Și rău și bun. Apoi omul devine ca un izvor! Varsă din inima sa tot ce a adunat, din diferite locuri! Apoi omul se mai aseamănă cu răsăritul unei zile! Dar și cu apusului soarelui. Nu a adus nimic de la sine și nici nu ia nimic cu el! Se folosește de toate și nu sunt ale lui. Dăruiește din darurile primite și ara șansa de a fi fericit prin asta. 
Omul simte necesitatea de a se umple; toți oamenii își doresc să fie plini, nimeni nu iubește golătatea, foamea și singutatatea. Important rămîne, ce adunăm în vistieria inimii noastre!?

 

Postul Mare. Urcuș. Ziua 39

Nu putem urca fără Sfînta Evanghelie! Va propun pe treptele urcușului, fragmentul evanghelic de astăzi, preabogat în sfaturi prețioase și ziditoare de suflet!

,,Şi era bolnav un oarecare Lazăr din Betania, satul Mariei şi al Martei, sora ei.
2. Iar Maria era aceea care a uns cu mir pe Domnul şi I-a şters picioarele cu părul capului ei, al cărei frate Lazăr era bolnav.
3. Deci au trimis surorile la El, zicând: Doamne, iată, cel pe care îl iubeşti este bolnav.
4. Iar Iisus, auzind, a zis: Această boală nu este spre moarte, ci pentru slava lui Dumnezeu, ca, prin ea, Fiul lui Dumnezeu să Se slăvească.
5. Şi iubea Iisus pe Marta şi pe sora ei şi pe Lazăr.
6. Când a auzit, deci, că este bolnav, atunci a rămas două zile în locul în care era.
7. Apoi, după aceea, a zis ucenicilor: Să mergem iarăşi în Iudeea.
8. Ucenicii I-au zis: Învăţătorule, acum căutau iudeii să Te ucidă cu pietre, şi iarăşi Te duci acolo?
9. A răspuns Iisus: Nu sunt oare douăsprezece ceasuri într-o zi? Dacă umblă cineva ziua, nu se împiedică, pentru că el vede lumina acestei lumi;
10. Iar dacă umblă cineva noaptea se împiedică, pentru că lumina nu este în el.
11. A zis acestea, şi după aceea le-a spus: Lazăr, prietenul nostru, a adormit; Mă duc să-l trezesc.
12. Deci I-au zis ucenicii: Doamne, dacă a adormit, se va face bine.
13. Iar Iisus vorbise despre moartea lui, iar ei credeau că vorbeşte despre somn ca odihnă.
14. Deci atunci Iisus le-a spus lor pe faţă: Lazăr a murit.
15. Şi Mă bucur pentru voi, ca să credeţi că n-am fost acolo. Dar să mergem la el.
16. Deci a zis Toma, care se numeşte Geamănul, celorlalţi ucenici: Să mergem şi noi şi să murim cu El.
17. Deci, venind, Iisus l-a găsit pus de patru zile în mormânt.
18. Iar Betania era aproape de Ierusalim, ca la cincisprezece stadii.
19. Şi mulţi dintre iudei veniseră la Marta şi Maria ca să le mângâie pentru fratele lor.
20. Deci Marta, când a auzit că vine Iisus, a ieşit în întâmpinarea Lui, iar Maria şedea în casă.
21. Şi a zis către Iisus: Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu n-ar fi murit.
22. Dar şi acum ştiu că oricâte vei cere de la Dumnezeu, Dumnezeu îţi va da.
23. Iisus i-a zis: Fratele tău va învia.
24. Marta i-a zis: Ştiu că va învia la înviere, în ziua cea de apoi.
25. Şi Iisus i-a zis: Eu sunt învierea şi viaţa; cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi.
26. Şi oricine trăieşte şi crede în Mine nu va muri în veac. Crezi tu aceasta?
27. Zis-a Lui: Da, Doamne. Eu am crezut că Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, Care a venit în lume.
28. Şi zicând aceasta, s-a dus şi a chemat pe Maria, sora ei, zicându-i în taină: Învăţătorul este aici şi te cheamă.
29. Când a auzit aceea, s-a sculat degrabă şi a venit la El.
30. Şi Iisus nu venise încă în sat, ci era în locul unde Îl întâmpinase Marta.
31. Iar iudeii care erau cu ea în casă şi o mângâiau, văzând pe Maria că s-a sculat degrabă şi a ieşit afară, au mers după ea socotind că a plecat la mormânt, ca să plângă acolo.
32. Deci Maria, când a venit unde era Iisus, văzându-L, a căzut la picioarele Lui, zicându-I: Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu n-ar fi murit.
33. Deci Iisus, când a văzut-o plângând şi pe iudeii care veniseră cu ea plângând şi ei, a suspinat cu duhul şi S-a tulburat întru Sine.
34. Şi a zis: Unde l-aţi pus? Zis-au Lui: Doamne, vino şi vezi.
35. Şi a lăcrimat Iisus.
36. Deci ziceau iudeii: Iată cât de mult îl iubea.
37. Iar unii dintre ei ziceau: Nu putea, oare, Acesta care a deschis ochii orbului să facă aşa ca şi acesta să nu moară?
38. Deci suspinând iarăşi Iisus întru Sine, a mers la mormânt. Şi era o peşteră şi o piatră era aşezată pe ea.
39. Iisus a zis: Ridicaţi piatra. Marta, sora celui răposat, I-a zis: Doamne, deja miroase, că este a patra zi.
40. Iisus i-a zis: Nu ţi-am spus că dacă vei crede, vei vedea slava lui Dumnezeu?
41. Au ridicat deci piatra, iar Iisus Şi-a ridicat ochii în sus şi a zis: Părinte, Îţi mulţumesc că M-ai ascultat.
42. Eu ştiam că întotdeauna Mă asculţi, dar pentru mulţimea care stă împrejur am zis, ca să creadă că Tu M-ai trimis.
43. Şi zicând acestea, a strigat cu glas mare: Lazăre, vino afară!
44. Şi a ieşit mortul, fiind legat la picioare şi la mâini cu fâşii de pânză şi faţa lui era înfăşurată cu mahramă. Iisus le-a zis: Dezlegaţi-l şi lăsaţi-l să meargă.
45. Deci mulţi dintre iudeii care veniseră la Maria şi văzuseră ce a făcut Iisus au crezut în El.
46. Iar unii dintre ei s-au dus la farisei şi le-au spus cele ce făcuse Iisus.
47. Deci arhiereii şi fariseii au adunat sinedriul şi ziceau: Ce facem, pentru că Omul Acesta face multe minuni?
48. Dacă-L lăsăm aşa toţi vor crede în El, şi vor veni romanii şi ne vor lua ţara şi neamul.
49. Iar Caiafa, unul dintre ei, care în anul acela era arhiereu le-a zis: Voi nu ştiţi nimic;
50. Nici nu gândiţi că ne este mai de folos să moară un om pentru popor, decât să piară tot neamul.
51. Dar aceasta n-a zis-o de la sine, ci, fiind arhiereu al anului aceluia, a proorocit că Iisus avea să moară pentru neam,
52. Şi nu numai pentru neam, ci şi ca să adune laolaltă pe fiii lui Dumnezeu cei împrăştiaţi.
53. Deci, din ziua aceea, s-au hotărât ca să-L ucidă.
54. De aceea Iisus nu mai umbla pe faţă printre iudei, ci a plecat de acolo într-un ţinut aproape de pustie, într-o cetate numită Efraim, şi acolo a rămas cu ucenicii Săi.
55. Şi era aproape Paştile iudeilor şi mulţi din ţară s-au suit la Ierusalim, mai înainte de Paşti, ca să se curăţească.
56. Deci căutau pe Iisus şi, pe când stăteau în templu, ziceau între ei: Ce vi se pare? Oare nu va veni la sărbătoare?
57. Iar arhiereii şi fariseii dăduseră porunci, că dacă va şti cineva unde este, să dea de veste, ca să-L prindă.”

Sfînta Evanghelie după Ioan, cap. 11

 

Postul Mare. Urcuș. Ziua 40

Iată florile sufletului: credință statornică, nădejde nebiruită și dragoste nefățarnică!

,,Iată mijloacele care garantează nădejdea creștină: rugăciunea, mai cu seamă cea deasă, mărturisirea sinceră a păcatelor, când ne rugăm, citirea deasă a cuvântului lui Dumnezeu și mai ales împărtășirea cât mai deasă cu De-viață-făcătoarele Taine, cu Trupul și Sângele lui Hristos.” Sf. Ioan de Kronstadt

***

Dragi cititori, Vă mulțumesc tuturor celor care ați citit și distribuit cele 40 de trepte – 40 de articole, care le-am pregătit cu drag pentru Dvs. Într-adevăr, Postul Mare este un Urcuș, pentru cel care se angajează să urce! 
Împlinind aceste sfaturi, credem cu adevărat că ne sunt mult folositoare, în viața de zi cu zi și mai ales devenim parte din veșnicia fericită care ne așteaptă!

Învierea Domnului, ne este cel mai mare prilej de bucurie și cel mai așteptat eveniment din tot Universul, pentru întreaga umanitate dar și pentru fiecare persoană în parte! Să ajungem cu bucurie și sănătate și la slăvita Sărbătoare care ne bate la ușă: a Învierii Domnului!

Dragi cititori, să încununăm toate faptele noastre bune, cu aceste trei acțiuni obligatorii: cu mulțumire Domnului pentru toate, cu iertare față de toți și cu Împărtășirea regulată cu Sfintele Taine!

Tuturor, pace, bucurie și Har de la nostru Iisus Hristos! Amin.

preot Nicolai Boian

40 de sfaturi pentru suflet

Distribuie! Fii de folos și pentru alții!

Share to Google Plus
Share to LiveJournal
Share to MyWorld
Share to Odnoklassniki
Share to Yandex

You may also like...

Lasă un răspuns

Войти с помощью: 

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Anti-spam: complete the taskWordPress CAPTCHA


%d blogeri au apreciat: